Adoptujte Cele Mai Întâlnite Scuze Pentru A Nu Steriliza Un Animal
Kříženec · Ženský
Mýty, předsudky a vysvětlení, která každoročně odsuzují tisíce zvířat k opuštění, utrpení a smrti. Kdybychom sebrali všechny důvody uváděné k tomu, aby se psy a kočky nekastrovaly, mohli bychom napsat skutečnou encyklopedii moderních mýtů. Bohužel tyto výmluvy nejsou jen neškodnými povídačkami. Přímo přispívají k přemnožení zvířat, jejich opuštění, utrpení a obrovskému počtu psů a koček, které končí na ulici či v útulkách. Jedním z nejrozšířenějších tvrzení je: „Aspoň jedno vrhnutí musí mít kvůli jejímu zdraví.“ Realita je přesně opačná. Mnoho veterinárních studií prokázalo, že samice nemusí rodit, aby byla zdravá. Naopak, kastrace významně snižuje riziko vážných onemocnění, jako jsou nádory prsou a pyometra – těžká infekce dělohy, která se může stát smrtelnou, pokud není bezodkladně léčena chirurgickým zákrokem. S každým hříchem se riziko určitých zdravotních problémů zvyšuje. Další často setkávanou výmluvou je: „Chci, aby cítila radost mateřství“ nebo v případě samců: „Zlomilo by mu to srdce.“ Tento názor vychází ze sklonu lidí připisovat zvířatům své vlastní emoce a hodnoty. Psi a kočky netouží po potomstvu ve smyslu, jak ho lidské rodiny pojímají. Rozmnožování je chováním řízeným hormony a biologickými instinkty, nikoli složitými emocionálními touhami. Samec neztrácí svou osobnost kastrací a samice netrpí proto, že nenarodily štěňata. Naopak, nekastrovaná zvířata bývají častěji vystavena riziku, že utečou z domova, dostanou se do bitky, autonehody či jiných nebezpečných situací vyvolaných instinktem k rozmnožování. Pak se objeví argument: „Najdu jim majitele, dáme jim domov.“ Možná to vypadá jako jednoduché řešení, ale realita je komplikovanější. Na každé vrhnutí, které najde rodinu, už čekají v útulcích desítky psů a koček po měsíce či dokonce roky. Když se rozhodneme přivést na svět nová vrhnutí, snižujeme tak šance na adopci pro zvířata, která již existují a naléhavě potřebují rodinu. Navíc nikdo nemůže garantovat, že tyto vrhnutí později nebudou opuštěna ani že budou kastrovaná při prvním hříchu. Tak se problém přenáší z generace na generaci. Existuje také mýtus, že kastrace je „proti přírodě“ nebo že zvířata po operaci nevyhnutelně přibývají na váze. Ve skutečnosti způsobuje přibývání na váze nadměrné krmení a nedostatek pohybu, nikoli samotný zákrok. Kastrované zvíře, správně krmené a aktivní, může mít dlouhý, zdravý a vyvážený život. V Rumunsku končí každoročně tisíce psů a koček na ulici, v útulcích nebo v utrpení kvůli nekontrolovanému rozmnožování. Kastrace zůstává nejúčinnější, nejbezpečnější a nejhumánnější metodou, jak zabránit opuštění a snížit počet zvířat bez majitelů. Kastrace není trest ani krutost. Je to jedna z nejzodpovědnějších věcí, které můžeme udělat pro svá zvířata i pro ta, která dosud neměla šanci na rodinu.
Přečíst původní (ro)
Mituri, prejudecăți și explicații care condamnă anual mii de animale la abandon, suferință și moarte. Dacă am aduna toate motivele invocate pentru a evita sterilizarea câinilor și pisicilor, am putea scrie o adevărată enciclopedie a miturilor moderne. Din păcate, aceste scuze nu sunt doar niște povești nevinovate. Ele contribuie direct la suprapopularea animalelor, la abandon, la suferință și la numărul uriaș de câini și pisici care ajung pe străzi sau în adăposturi. Una dintre cele mai răspândite afirmații este:„Trebuie să facă măcar un rând de pui pentru sănătatea ei.” Realitatea este exact opusă. Numeroase studii veterinare au demonstrat că o femelă nu are nevoie să nască pentru a fi sănătoasă. Din contră, sterilizarea reduce semnificativ riscul unor afecțiuni grave, precum tumorile mamare și piometrul – o infecție severă a uterului care poate deveni fatală dacă nu este tratată de urgență prin intervenție chirurgicală. Cu fiecare ciclu de călduri, riscul apariției anumitor probleme medicale crește. O altă scuză frecvent întâlnită este: „Vreau să simtă și ea bucuria maternității” sau, în cazul masculilor, „Îi stric bărbăția.” Această idee pornește din tendința oamenilor de a atribui animalelor propriile emoții și valori. Câinii și pisicile nu își doresc copii în sensul în care oamenii își întemeiază o familie. Reproducerea este un comportament dictat de hormoni și instincte biologice, nu de dorințe emoționale complexe. Un mascul nu își pierde personalitatea prin sterilizare, iar o femelă nu suferă pentru că nu a avut pui. În schimb, animalele nesterilizate sunt adesea mai expuse riscului de a fugi de acasă, de a fi implicate în lupte, accidente rutiere sau alte situații periculoase generate de instinctul de reproducere. Apoi apare argumentul: „Le găsesc eu stăpâni, am cui să îi dau.” Poate părea o soluție simplă, însă realitatea este mai complicată. Pentru fiecare pui care își găsește o familie, există deja numeroși câini și pisici care așteaptă de luni sau chiar ani într-un adăpost. Atunci când alegem să aducem pe lume noi pui, reducem șansele de adopție pentru animalele care există deja și au nevoie urgentă de o familie. În plus, nimeni nu poate garanta că acei pui nu vor fi abandonați mai târziu sau că vor fi sterilizați la rândul lor. Astfel, problema se perpetuează de la o generație la alta. Mai există și mitul conform căruia sterilizarea este „împotriva naturii” sau că animalele se îngrașă inevitabil după operație. În realitate, creșterea în greutate este cauzată de alimentația excesivă și lipsa mișcării, nu de intervenția în sine. Un animal sterilizat, hrănit corespunzător și activ, poate avea o viață lungă, sănătoasă și echilibrată. În România, mii de câini și pisici ajung anual pe străzi, în adăposturi sau în situații de suferință din cauza reproducerii necontrolate. Sterilizarea rămâne cea mai eficientă, sigură și umană metodă de prevenire a abandonului și de reducere a numărului de animale fără stăpân. Sterilizarea nu este o pedeapsă și nici o cruzime. Este unul dintre cele mai responsabile gesturi pe care le putem face pentru animalele noastre și pentru cele care nu au avut încă șansa unei familii.
Zobrazeno před 4 měsíci
