Saltar al contenido
TailHarbor
← Volver a los resultados
Disponible

Adoptar a Alba

Mestizo · Macho · Adulto · 6 años

Home » Adopciones » gatos en busca de una familia » Alba Alba Nació el: 11 de enero de 2014 He estado aquí desde: septiembre de 2022 Me gusta: estar en la cesta No me gusta cuando: te acercas a mí, si estoy caminando. Encontré mi pequeño hogar: ohhh... aún no. Conocí a Alba hace muchos años, en 2016. Recibí una llamada de una señora amable que vio dos gatitos en la estación de autobuses, jugando en la acera y siguiendo a las personas que subían y bajaban. Eran vivos pero bastante delgados, y la señora temía que pronto terminaran debajo de las ruedas de los coches. Corrí al lugar, los recogí y los llevé a casa - dos hermosas niñas llamadas Mira y Mera. Mara fue encontrada unos días después, pero el cuarto gatito - del cual supimos varias semanas después, y del cual nunca había visto - terminó debajo de las ruedas de los coches... Hablando con la gente en los días siguientes, descubrimos que Alba, la madre de los gatitos, pasa sus días bajo un puente, y es alimentada por varias personas que la amaban porque ella esperaba pacientemente cerca de la estación para recibir algo de comida y agua. No era muy amigable, y se alejaba cuando te acercabas demasiado. Sin embargo, logramos atraparla con la ayuda de una trampa, pero después de la esterilización, tuvimos que liberarla de nuevo al mundo salvaje. El tiempo pasó, y Alba permaneció bajo el puente. Era un "bueno" lugar - si tal cosa existe en las calles: podía tomar refugio de la lluvia y los peligros y estaba segura de los coches. Sin embargo, las inviernos deben haber sido duros. Había días en los que apenas lográbamos llegar hasta ella a través de la nieve y la basura lanzada por personas menos civilizadas que pasaban. Pero tan pronto como salía el sol, nuestra Alba podía verse durmiendo o simplemente parada en la hierba. Parecía que había aceptado su destino, como muchos otros gatos de la calle, y disfrutaba lo que tenía. Seguramente hubo días en los que tenía hambre o frío, pero de alguna manera sobrevivió, y solo ella podría contarnos cómo. A veces aparecía otro gato hambriento o herido cerca de ella - gatos que, con el tiempo, intentamos salvar cuando los encontrábamos, pero durante todo este tiempo, Alba estaba casi sola. Durante mucho tiempo, se negó obstinadamente a acercarse, a ser acariciada o a recibir ayuda de cualquier otra forma excepto lo que ya estábamos haciendo. La pila de basura creció año tras año, y nuestra Alba mostraba el paso del tiempo y las dificultades de una vida vivida en la calle. Quizás porque estaba envejeciendo, o quizás porque estaba cansada, comenzó lentamente, gradualmente, a venir con más frecuencia para comer, incluso a "hablar", a responder cuando le llamaban por su nombre. Fue una señal muy buena, y le prometimos que un día la llevaríamos lejos. Parecía entender lo que decíamos, y en los meses siguientes - e incluso años, nos convertimos en algo así como amigos. Podía acariciarla, lo cual era un gran logro, y ella se acercó lo suficiente para que nosotros la desparasitemos al menos. Pensamos mucho si la vida en el refugio sería buena para ella o si haríamos más daño al "encerrarla" después de tantos años. No teníamos un refugio en ese momento y la capacidad estaba muy superada - tanto en el refugio como en nuestras casas, así que esperamos más. Tuvimos que mudarnos, y una vez que el sueño de tener un refugio para gatos se convirtió en realidad, esperábamos que también Alba tuviera un lugar, algún día, pero nunca parecía el momento adecuado. Sin embargo, seis años habían pasado desde que la vi por primera vez, así que cuando las aguas parecieron más tranquilas para nosotros, la vacuné y la llevé al refugio. Dejé una nota bajo el puente, para que quienes todavía la alimentaran supieran que estaba bien, y que había escapado de la vida en la calle. Recibí una respuesta, en la misma nota, de una señora que la amaba mucho y la alimentaba, deseándole que fuera feliz y contenta de que ya no tuviera que quedarse en el frío. Le costó adaptarse al nuevo lugar y a tantos gatos. Era fin de otoño y ya hacía frío, especialmente por la noche, pero Alba se negaba a entrar. Encontró una cesta en el refugio y tomó refugio allí. Pude acariciarla y le gustó mucho, y afortunadamente comía bien, aunque habíamos cubierto la cesta con mantas gruesas. Solo en mediados del invierno apareció en la casa, primero tímidamente, sigilosamente. Fue una gran alegría para nosotros! Encontró su propio lugar, una cesta cómoda desde la cual nos observaba durante las comidas y maullaba cuando fingíamos no verla. A veces se alejaba de nosotros, otras veces ella...

Leer original (ro)

Home » Adoptii » Pisici in cautarea unei familii » Alba Alba M-am nascut in: 11 ianuarie 2014 Sunt aici din: septembrie 2022 Imi place sa: stau in cos Nu imi place sa: vii spre mine, daca ma plimb Mi-am gasit casuta: offfffff… inca nu Pe Alba am cunoscut-o in urma cu multi ani, prin 2016. Primiseram un telefon de la o doamna binevoitoare, care vazuse doi puiuti de pisica in statia de autobuz, jucandu-se pe bordura si luandu-se dupa oamenii care urcau si coborau. Erau vioi dar cam slabuti, si doamnei ii era teama ca vor ajunge in curand sub rotile masinilor. Am alergat la locul indicat, i-am luat pe sus si i-am dus acasa – doua fetite adorabile pe care le-am numit Mira si Mera. Mara avea sa fie gasite in zilele urmatoare, insa al patrulea puiut – de care am aflat la cateva saptamani dupa, si pe care nu il vazusem niciodata, a sfarsit sub rotile masinilor… Vorbind cu oamenii in zilele care au urmat, am aflat ca Alba, mamica puilor, isi duce zilele sub pod, si este hranita de mai multe persoane, care o indrageau pentru ca astepta cuminte in apropierea statiei ca sa primeasca si ea un pic de mancare si apa. Nu era deloc prietenoasa, si fugea atunci cand te apropiai prea tare. Am reusit insa sa o prindem totusi cu ajutorul unei custi-capcana insa, dupa sterilizare, am fost nevoiti sa o eliberam in teritoriu. Timpul a trecut, iar Alba a ramas in continuare sub pod. Era un loc „bun” – daca exista asa ceva pe strazi: se putea adaposti de ploi si pericole si era ferita de masini. Iernile insa trebuie sa fi fost crunte, erau zile cand abia reuseam sa ajungem la ea, prin zapada si gunoaiele aruncate de persoanele mai putin civilizate care treceau pe acolo. Dar indata ce iesea soarele, si Alba noastra putea fi vazuta dormind, sau pur si simplu stand in iarba. Parea sa isi fi acceptat soarta, ca multe alte pisici ale strazii, si se bucura de ce avea. Cu siguranta au fost zile cand i-a fost foame, sau frig, dar a rezistat cumva, si doar ea ne-ar putea spune cum. Uneori mai aparea cate o pisica infometata sau lovita de masina in apropierea ei – pisici pe care, de-a lungul anilor, am incercat sa le salvam atunci cand le gaseam dar, in tot acest timp, Alba a fost mai mult singura. A refuzat cu incapatanare mult timp sa se apropie, sa se lase mangaiata sau ajutata in vreun alt fel decat o faceam deja. Mormanul de gunoaie crestea de la an la an, iar pe Alba noastra se vedea trecerea anilor si dificultatile unei vieti traita pe strazi. Poate si pentru ca imbatranea, sau poate pentru ca s-a saturat, a inceput incet, incet, sa vina mai des la mancare, ba chiar sa „vorbeasca”, sa raspunda atunci cand o strigai pe nume. Era un semn extrem de bun, si i-am promis ca, intr-o buna zi, o vom lua de acolo. Parca a inteles ce i-am zis si, in lunile – ba chiar anii care au urmat, ne-am imprietenit cat de cat. O mai puteam mangaia, ceea ce era mare lucru, si s-a apropiat suficient incat sa o mai putem deparazita macar. Am stat pe ganduri mult daca viata in adapost ar fi buna pentru ea sau i-am face mai mult rau daca am „inchide-o” dupa atatia ani. Nu aveam tarc la vremea aceea si capacitatea era cu mult depasita – si in adapost, si in casele noastre, asa ca am mai asteptat. Am fost nevoiti sa ne mutam si, o data cu visul de a avea un tarc pentru pisici devenit realitate, am sperat ca si Alba va avea un loc, candva, insa niciodata nu parea sa fie un moment prielnic. Trecusera insa 6 ani de cand o vazusem prima oara asa ca, atunci cand apele pareau mai linistite la noi, am vaccinat-o si am dus-o in adapost. Lasasem si un biletel sub pod, sa stie cei care o mai hraneau ca e bine, si ca a scapat de viata de strada. Am primit si un raspuns, pe acelasi biletel, in care o doamna care o indragea mult si o hranea, i-a dorit sa fie fericita si se bucura ca nu mai e nevoita sa stea in frig. Greu i-a fost sa se adapteze la noul loc, si la atat de multe pisici. Era toamna tarziu si deja era frig, mai ales noaptea, insa Alba refuza sa intre in casa. Isi gasise un cos in tarc, si se adapostise acolo. O puteam mangaia si ii placea mult si, ca norocul, manca binisor, insa avea toate sansele sa se imbolnaveasca, chiar daca acoperiseram cosul cu paturi groase. Abia in mijloc de iarna si-a facut aparitia in casa, la inceput timid, pe furis. Tare mare bucurie ne-a facut! Si-a gasit un locsor si ea, un cos confortabil, de unde ne pandea la ora mesei si ne mieuna atunci cand ne faceam ca nu o vedem. Uneori fugea de noi, alteori ne lasa sa o mangaiem, si asta asa a ramas pana in ziua de azi. Alba va ramane la noi probabil, cate zile o avea. Dar macar a scapat de masini, caini si oameni rai, de gunoaie si de frig, si este ingrijita cum trebuie. A durat mult sa se imblanzeasca putin, suficient incat sa apara unele probleme de sanatate, insa nimic grav. Pare sa ii placa noua ei viata, cosurile curate, apa si mancarea pe care le are la dispozitie fara sa fie nevoita sa astepte, tarcul si oamenii. Este in continuare singuratica, nu socializeaza cu alte pisici, insa pe noi ne accepta. Iar noi, ne bucuram ca nu a fost prea tarziu pentru ea si ca a reusit sa se adapteze. Este o pisica minunata, extrem de desteapta, si merita sa aiba – macar la batranete – o viata mai buna, sa stie si ea ce inseamna sa fii iubita si ingrijita. Adopta-ma! Adopta-ma la distanta! Adoptia unei pisicute din adapostul nostru se face in baza unui contract de adoptie. De ce? Pentru ca ne pasa! Conditiile impuse de Asociatia Prietenii Pisicilor sunt usor de respectat atunci cand persoana care adopta este responsabila si iubeste intr-adevar pisicile. Va multumim! Voluntarii Cum adoptam o pisica Pisicute spre adoptie Donatii Despre noi

Tamaño
Edad
Adulto · 6 años
Ubicación
🇷🇴Oradea
Refugio
Prietenii Pisicilor Oradea
Crear cuenta gratuita para contactar →

Cuenta gratuita — 10 contactos incluidos

Cuidado por Prietenii Pisicilor Oradea · OradeaMestizo

Publicado hace 4 días

También te puede interesar