Adoptă Paten für blinde „Bella“ gesucht
Rasă mixtă · Necunoscut
"Salut toți, mă vezi? Sunt Bella. Mai înainte m-am chemat Hörnchen, dar mama mea de îngrijire nu îmi plăcea asta, pentru că după totul sunt și o Frumoasă. O Bella, desigur. :) În realitate nu te pot vedea. De când am venit pe lume, am fost orbă. Pot recunoaște doar umbre cu un ochi, iar mă descurc destul de bine în lumea mea. Până acum, aceasta a constat în trăind sub o scară din subsol cu un iepure de casă. Un iepure de casă... tsk... ca și cum ar putea înlocui un prieten iepuraș. Apoi oamenii buni de la asistența animală au venit și ne-au salvat. Au facut și o radiografie pentru mine, deoarece țin piciorul meu spate ciudat. A ieșit că probabil mi-am frânt pelvisul când eram bebeluș. M-a durut mult atunci, dar nimeni nu m-a dus la veterinar sau nu s-a ocupat de mine. Dar acum pot să sar destul de bine. Iepurele de casă a plecat finalmente la un companion și după un timp scurt într-o casă de îngrijire temporară, unde am fost foarte îngrijită, am mutat într-o locuință pentru oameni cu dizabilități, unde am învățat să trăiesc ca un iepure adevărat! În sfârșit, pot să mă îmbrățișez cu companioni care înțeleg limba mea! Nu mai sunt singură și am mult spațiu pentru a sări! Atât cât se poate cu piciorul meu puțin cotit. Cu toate acestea, va costa cu siguranță o sumă destul de mare pentru asistența animală Weidenberg, pentru că voi fi acolo pentru totdeauna și dacă mă îmbolnovesesc, trebuie să mă duc la veterinar. Dar hai, poate cineva din afară vrea să fie părintele meu de botez și să susțină oamenii buni puțin, așa încât eu să pot fi bine îngrijită? Desigur, știu că vor face totul pentru mine, dar ar fi mai ușor dacă i-ar ajuta și alții. Deci, tu acolo, pe care nu-l pot vedea, vrei să fii părintele meu de botez, frumoasa Bella?"
Citire originală (de)
„Hallo Ihr, könnt Ihr mich sehen? Ich bin Bella. Früher hieß ich Hörnchen, aber das fand meine Pflegemama nicht so toll, denn schließlich bin ich ja auch eine Hübsche. Eine Bella eben. 🙂 Ich kann Euch nämlich nicht sehen. Seit ich geboren wurde, bin ich blind. Nur auf einem Auge erkenne ich Schatten, damit komme ich gut zurecht in meiner Welt. Die hat bisher daraus bestanden, dass ich mit einem Meerschweinchen unter einer Treppe im Keller leben musste. Einem Meerschweinchen…ts… als ob das einen Kaninchen-Kumpel ersetzen könnte. Dann kamen die netten Leute von der Tierhilfe und haben uns erlöst. Die haben mich auch röntgen lassen, weil ich mein eines hinteres Beinchen so komisch halte. Dabei wurde festgestellt, dass ich als Baby wohl mal das Becken gebrochen hatte. Tat echt weh damals, doch niemand ging mit mir zum Tierarzt oder hat mich versorgt. Ich kann damit aber ganz gut hoppeln inzwischen. Das Meeri durfte endlich zu einem Artgenossen umziehen und nach kurzer Zeit auf einer Übergangs-Pflegestelle, wo ich kräftig verwöhnt wurde, durfte ich in eine Handicap-WG umziehen und dort lernen, wie ein echtes Kaninchen zu leben! Endlich darf ich mit Artgenossen kuscheln, die meine Sprache verstehen! Ich bin nicht mehr allein und habe viel Platz zum Rumhoppeln! So gut es eben geht mit meinem Humpelbeinchen. Allerdings wird es für die Tierhilfe Weidenberg natürlich auch eine ganz schöne Stange Geld kosten, weil ich ja für immer dort bleiben werde und wenn ich mal krank bin, müssen sie mich zu einem Tierarzt bringen. Aber hey, vielleicht mag ja jemand von Euch da draußen mein Pate werden und die netten Leute ein bißchen unterstützen, damit ich auch weiter gut versorgt bin? Natürlich weiß ich, dass sie immer alles für mich tun werden, doch wäre es halt leichter, wenn noch jemand mit hilft. Also, Du da draußen, den ich nicht sehe, magst Du Pate von mir, der charmanten Bella werden?“
Listat acum 4 luni
