Adoptă ROX
Rasă mixtă · Masculin · Pui · 3 luni
ROX, la adăpost timp de 1953 de zile Îmi este numele ROX, un Cane Corso hibrid frumos și mare, foarte afecțiune, care a ajuns la adăpost la 3 luni vechi după ce a fost găsit abandonat pe stradă, probabil din cauza problemei mele de mobilitate. La adăpost, au descoperit că deformitatea pe care o aveam în picioare, care îmi împiedica mișcarea normală, era datorată unei sindroame neurologice care comprima măduva mea spinării. După un tratament adecvat lung și fizioterapie în apă, acum pot merge aproape normal, nu mai am niciun tratament și îmi cresc treptat plăcerea de a face plimbări care nu ar trebui să fie prea lungi. Cu toate greutățile mele și cunoscând doar adăpostul, sunt destul de resemnat față de necunoscut și vigilent față de oameni și alte animale ale aceleiași specii; dar când le cunosc, devin foarte afecțiune și iubesc să fiu îmbrăcat. Mai mult, sunt foarte calm. Totuși, nu suport bine căldura și din cauza problemelor mele neurologice anterioare, perioade lungi în soare nu sunt recomandate. De câteva luni deja, sunt convins că plimbările în afară de la adăpost cu voluntari pe care îi încredințez pot fi frumoase, ceea ce îmi permite să meargă mai bine și să câștig în încredere; da, e adevărat, îmi place cu adevărat! Sunt încă tânăr, așa că am multe de descoperit, treptat. Din păcate, nu am cunoscut niciodată căldura și blândețea unui domiciliu, așa că aștept impacient pentru viitorii mei stăpâni care vor avea inima și timpul să mă îngrijesc cu toată blândețea și bunătatea lor pentru a fi fericit; voi răspunde bine! Cum poți vedea, sunt un mare ursuleț blând plin de motivație.
Citire originală (fr)
Rox, au refuge depuis 1980 jours Je m’appelle Rox, beau et grand croisé Cane Corso très attachant arrivé à 3 mois au refuge après avoir été trouvé abandonné dans la rue sûrement à cause de mon souci de mobilité. Au refuge, ils ont découvert que la malformation que j’avais aux pattes m’empêchant de me mouvoir normalement, était dûe à un syndrome neurologique qui consistait à comprimer ma moelle épinière. Après un long traitement adapté et de la kiné aquatique, je marche aujourd’hui presque normalement, je n’ai plus de traitement et j’apprécie de plus en plus les balades qui ne doivent pas être trop longues. Avec tous mes malheurs et le fait que je n’ai connu que le refuge, je suis assez craintif de l’inconnu et méfiant envers l’humain et mes congénères ; mais quand je connais, je deviens très câlin et j’adore me faire papouiller. De plus, je suis très calme. Par contre je supporte mal la chaleur et du fait de mes anciens soucis neurologiques, les longues périodes au soleil me sont déconseillées. Depuis plusieurs mois, je me suis laissé convaincre que les balades à l’extérieur du refuge pouvaient être sympas avec les bénévoles en qui j’ai confiance, ce qui me permet de marcher de mieux en mieux et de gagner en confiance ; et oui, c’est vrai, j’aime bien ! Je suis encore jeune donc j’ai encore plein de choses à découvrir, petit à petit. Je n’ai malheureusement jamais connu la douceur et la chaleur d’un foyer, j’attends donc impatiemment mes futurs maîtres qui auront le cœur et le temps de s’occuper de moi avec toute leur douceur et leur bienveillance pour enfin être heureux ; je vous le rendrai bien ! Vous l’aurez compris, je suis un gentil gros nounours plein de motivation.
Cont gratuit — 10 contacte incluse
Listat acum 2 luni
