Adoptă Clausi
Rasă mixtă · Necunoscut · Tinere · 1 an
Un alt câine bătrân opihund a trebuit să părăsească casa lui din cauza vârstei sale. Inițial, săr acel lucru urma să fie eutanasia, dar medicul veterinar s-a refuzat! Astfel, Opilein Clausi a venit la noi. Lăsat singur într-un mediu complet nou cu mulți alți câini, a fost o mare stres pentru el. Nici nu-i surprinde că nu a atins mâncarea timp de zile și ne-am îngrijorat. S-a ascuns în colțul cel mai îndepărtat al camerei și geamătul lui. Trebuia să-l legăm pentru a-l duce la plimbare, altfel n-ar fi ieșit. În exterior, era puțin mai relaxat și mirosise înconjurul cu prudență sau poate că căuta doar calea spre casă? Nu știm, iar nu este ușor pentru noi să vedem cât de greu este pentru câinii bătrâni să se adapteze când pierd casa lor iubită. Dar apoi, în cele din urmă, s-a întâmplat, și a luat un mănunchi de hrană și s-a apropiat de noi și de ceilalți câini din cameră. A fost foarte fericit de Maxe, care acum are „repausul în cutie” și este lăsat treptat să participe din nou la viața normală a unui câine. Totuși, el tot dorea să intre în patul lui Maxe și să se îmbrățișeze cu el, dar acest lucru nu a fost tocmai potrivit. Acum că viața de zi cu zi s-a stabilit, Clausi cunoaște foarte bine rutina zilnică. Chiar și mâncarea pentru câini îi pare acum buna, dar trebuie să fim foarte atenți la gustări – din cauza greutății sale considerabile. O vizită la medic va veni curând, iar omul mic va fi examinat complet, de la cap până la picioare. Din păcate, aceasta a fost neglijată toți anii aceștia. Greutatea excesivă lasă adesea urme neplăcute, iar ne așteptăm niște „proiecte de renovare” în față.
Citire originală (de)
Wieder ein alter Opihund, der auf seine alten Tage sein Zuhause verlassen musste. Eigentlich sollte der Arme eingeschläfert werden, doch der Tierarzt lehnte dies ab! Und so gelangte Opilein Clausi zu uns. Alleingelassen von den ihn vertrauten Menschen, in eine völlig neue Umgebung mit vielen anderen Hunden war für ihn purer Stress. Kein Wunder also, dass er tagelang sein Futter nicht anrührte und wir uns Sorgen machen mussten. Er versteckte sich in der hintersten Ecke des Zimmers und winselte vor sich hin. Zum Gassigehen mussten wir ihn dort anleinen, denn sonst wäre er nicht hervor gekommen. Draußen war er dann ein wenig entspannter und schnüffelte vorsichtig die Umgebung ab oder suchte er einfach nur den Weg nach Hause? Wir wissen es nicht und auch für uns ist es nicht leicht mit ansehen zu müssen, wie schwer es Hunden im hohen Alter fällt sich umzustellen, wenn sie ihr geliebtes Zuhause verlieren. Doch dann endlich war es soweit und er nahm schon mal ein Leckerchen und kam zu uns und den anderen Fellis im Zimmer. Ganz besonders freute er sich über Maxe, der seine „Boxenruhe“ nun hinter sich hat und langsam wieder am normalen Hundeleben teil nehmen darf. Allerdings wollte er dann noch in Max´es Bettchen und mit ihm kuscheln, doch das passte nicht so richtig. Mittlerweile ist der Alltag eingekehrt und Clausi kennt den Tagesablauf sehr genau. Auch das Hundefutter schmeckt ihm zwischenzeitlich, allerdings müssen wir mit den Leckerchen – aufgrund seines doch erheblichen Übergewichts – sehr aufpassen. Demnächst wird ein Besuch beim Tierarzt anstehen und der kleine Mann einmal von Kopf bis Fuß durchgecheckt. Leider ist dies die ganzen Jahre versäumt worden. Das Übergewicht hinterlässt meist unschöne Spuren und wir rechnen schon mit einigen „Baustellen“. Letschow, im Februar 2025
Listat acum 4 luni
