Adoptă Cuzco
Rasă mixtă · Necunoscut
Cuzco nostru mic s-a dus... și nu putem crede... Inima lui obosită nu a reușit să suporte această zi foarte caldă care s-a încheiat cu o furtună cataclismică. În timpul unei ultime ieșiri, s-a prăbușit, nu a mai putut să se ridice și a fost imediat dus la medicul veterinar. După un ecograf și un ECG, diagnosticul a venit, deși a fost tratat, inima lui era epuizată și plămânii lui nu mai urmăreau. S-a încercat o ultimă tratare, o ultimă șansă, o ultimă speranță. Sub ploaia torențială și grindina, toți au returnat cu atenție la adăpost. Cuzco dorea să plece acasă, în grajdul lui, să se culce în patul lui. A avut curajul să ia o ultimă medicație prescrisă de medicul veterinar, apoi l-am lăsat să se odihnească puțin în timp ce pregăteam noua sa rețetă, noua sa cutie cu pastile pentru ziua următoare... Într-o clipă, starea lui s-a înrăutățit, furtuna răsună, ploaia cădea, nu am mai putut auzi inima lui cu stetoscopul, simți respirația lui caldă sau simți pulsul... nu am mai putut. Am chemat din nou clinica și am mers pe alta cale, iar acolo a venit verdictul, inima lui mică s-a oprit. El a luptat pentru a intra din nou în grajdul lui, pentru a adormi pentru totdeauna în patul lui. Acel pat și acel grajd care l-au primit când a fost abandonat, aproape mort. Prima familie i-a dat seama că era bolnav, nu era greu de văzut deoarece vomita sânge și se descompunea complet. Cuzco a fost dus direct la clinica și spitalizat timp de mai mult de o lună. A fost hrănit prin sondă, iar într-o zi s-a recuperat și a putut să revină la adăpost. Am realizat repede că avea un caracter puternic și nu prea-i plăcea îngrijirea. A încercat să muște medicul veterinar care îl hrănea prin sondă. Apoi Cuzco a putut să intre în adăpost, nimic nu a fost ușor, desigur, așa cum a fost viața lui înainte de noi. Al meu Cuzco, trebuie să știi că te-am iubit, te-am protejat și am făcut tot posibilul pentru a-ți face cât mai fericit. Știam dragostea ta excesivă față de fetele mari și așa ai trăit viața unora dintre louloutes care au avut norocul să găsească o familie, nici asta nu a fost cazul tău din păcate. Ai plecat înconjurat de dragoste, și am putut să te sărutăm fără chiar să ne dăm seama. A trebuit curaj, știi, să revenim la adăpost, dar totul s-a întâmplat atât de repede încât încă nu ne dăm seama. Cuzco, al meu Coco, te iubesc pentru totdeauna, știu că întregul nostru echipă curajoasă este ca mine care plânge după tine... Ești în inimile noastre pentru totdeauna, al meu Coco, familia ta va fi întotdeauna cea a adăpostului.
Citire originală (fr)
Notre petit Cuzco s’en est allé…et nous n’arrivons pas à réaliser… Son petit coeur usé n’a pas supporté cette trop chaude journée qui s’est terminée en orage cataclysmique. Lors d’une dernière sortie, il s’est écroulé, il n’arrivait plus à se lever, il a immédiatement été conduit chez le vétérinaire. Après une échographie et un ECG, le diagnostic est tombé, malgré son traitement son coeur était épuisé et ses poumons ne suivaient plus. Un dernier traitement a été tenté, une dernière chance, un dernier espoir. Sous une pluie battante et la grêle, tout le monde est laborieusement rentré au refuge. Cuzco a voulu rentrer dans sa maison, dans son box, se coucher dans son lit. Il a eu le courage de prendre un dernier médicament prescrit par le vétérinaire puis nous l’avons laissé se reposer un peu, pendant que nous préparions la fiche de sa nouvelle ordonnance, son nouveau pilulier du lendemain…. Subitement son état s’est dégradé, l’orage grondait, la pluie tombait, nous n’arrivions pas à entendre son coeur au stétho, à sentir son souffle chaud, à palper son rythme….nous n’y arrivions plus. Nous avons rappelé la clinique et avons refait le chemin dans l’autre sens, et là le couperet est tombé, son petit coeur s’était arrêté. Il s’est battu pour rentrer dans son box, et pour s’endormir définitivement dans son lit. Ce lit et ce box qui avaient su l’accueillir alors qu’il avait été abandonné mourant. Sa si gentille première famille avait constaté qu’il était malade, il faut dire que ce n’était pas bien difficile à voir puisqu’il vomissait du sang, et se vidait totalement. Cuzco avait été directement conduit à la clinique et hospitalisé durant plus d’un mois. Il avait été nourri par sonde, et un jour s’était rétabli et avait pu réintégrer le refuge. Nous avions vite compris qu’il avait un fort caractère et n’appréciait pas réellement les soins. Il avait essayer de mordre la vétérinaire qui le nourrissait grâce à la sonde. Et puis Cuzco a pu intégrer le refuge, rien n’était facile, certainement comme sa vie avant nous. Mon Cuzco, il faut que tu saches que nous t’avons aimé, que nous t’avons protégé, et que nous avons tout fait pour te rendre le plus possible heureux. Nous connaissions ton amour immodéré pour les grandes jeunettes et tu as ainsi partagé la vie de certaines louloutes qui ont eu la chance de trouver une famille, cela n’a pas été ton cas malheureusement. Tu es parti entouré, et nous avons pu t'embrasser, sans même réaliser. Il nous a fallu du courage, tu sais, pour retourner au refuge, mais tout est allé si vite que nous ne réalisons toujours pas. Cuzco, mon Coco, je t’aime pour toujours, et je sais que toute notre courageuse équipe est comme moi en train de te pleurer… Tu es dans notre coeur à tout jamais mon Coco, ta famille restera à jamais celle du refuge.
Listat acum 4 luni
