Adoptă Neo –
Rasă mixtă · Necunoscut · Vârstnic · 9 ani
Neo În anul 2012, când avea puțin peste un an, ne-a venit în primire tigrul Neo. L-am adoptat de la adăpostul pentru animale și era atât de resemnat, încât nu-și permitea să vină spre noi multe zile. După ce am avut permisiunea să-l mângâiem prima dată, gheața s-a spart și a devenit un tigru extrem de sociabil, afectuos, care își mai petrecea timpul liber plimbându-se prin câmpuri și păduri din spatele casei noastre. A făcut bine cu Betty, cealaltă noastră pisică, după o inițială scepticism. Apoi ne-am mutat în septembrie 2017, iar pentru Neo a fost groaznic că nu mai putea ieși, așa că a plâns jenant toată noaptea și se plângea. Prin urmare, după aproximativ două săptămâni am avut milă de ei și i-am lăsat din nou pe ambii pui. Știam că acest lucru era foarte riscant și de fapt prea devreme. În acea vreme, însă, nu avusesem încă montat flapul pentru pisici, așa că puii erau mereu lăsați înăuntru și afară prin ușa terasei, ceea ce funcționa destul de bine. Dar apoi Betty nu s-a întors acasă. A dispărut timp de nouă zile complete și eram bolnavi de grija. Am căutat pretutindeni, am întrebat în vecini și am lipit afișe cu cerere de ajutor. Într-o seară, brusc, ea a revenit în fața ușii. Părea că fusese prinsă undeva. Era bine, doar că era destul de speriată. Totuși, bucuria nu a durat mult, deoarece doar cinci zile mai târziu, înaintea celei de-a patra aniversări a gemenilor noștri, Neo nu s-a întors acasă. Din nou am pornit căutarea, dar spre deosebire de Betty, Neo nu era înregistrat la TASSO. M-am simțit teribil de vinovat pentru că nu făcusem asta mai demult. Din cauza haosului provocat de mutare, nu am putut găsi fișa de vaccinare cu numărul microcipului. Nici medicul veterinar nu ne-a putut ajuta. Câteva zile mai târziu am găsit fișa, am înregistrat pe Neo și am raportat că a dispărut. Toate căutările au fost zadarnice. Nimeni nu l-a văzut de acel seară. Durerea de pierderea lui a fost nelimitată și ni-l amintim foarte tare.
Citire originală (de)
Neo Unser Kater Neo kam im März 2012 zu uns, als er knapp ein Jahr alt war. Wir haben ihn aus dem Tierheim geholt und er war so scheu, dass er sich erst nach vielen Tagen zu uns getraut hat. Nachdem wir ihn das erste Mal streicheln durften, war das Eis gebrochen und er war ein wahnsinnig menschenbezogener, verschmuster Kater, der aber auch seine Freigänge auf den Feldern und im Wald hinter unserem Haus genoss. Auch mit Betty, unserer anderen Katze, kam er nach anfänglicher Skepsis Bettys gut aus. Dann zogen wir im September 2017 um und für Neo war es fürchterlich, dass er nicht mehr raus durfte, sodass er nächtelang kläglich maunzte und jammerte. Darum hatten wir nach etwa zwei Wochen ein Einsehen und ließen beide Katzen raus. Uns war klar, dass das sehr riskant und eigentlich viel zu früh war. Zu diesem Zeitpunkt war unsere Katzenklappe allerdings noch nicht eingebaut, weshalb die Katzen immer zur Terrassentür rein- und rausgelassen wurden, was ganz gut klappte. Doch dann kam Betty nicht nach Hause. Ganze neun Tage war sie verschwunden und wir waren krank vor Sorge. Wir suchten sie überall, fragten in der Nachbarschaft herum und hängten Suchzettel auf. Plötzlich stand sie dann eines Abends wieder vor der Tür. Scheinbar war sie irgendwo eingesperrt gewesen. Ihr ging es gut, sie war nur recht ängstlich. Doch die Freude währte nicht lange, denn nur fünf Tage später, am Vorabend des vierten Geburtstags unserer Zwillinge, kam Neo nicht mehr heim. Auch hier begannen wir mit unserer Suche, doch anders als Betty war Neo nicht bei TASSO registriert. Ich machte mir die größten Vorwürfe, dies nicht längst getan zu haben. Durch das Umzugschaos fand ich den Impfausweis mit der Transpondernummer nicht. Auch unser Tierarzt konnte uns nicht weiterhelfen. Erst Tage später fand ich den Ausweis, registrierte Neo und meldete ihn als vermisst. Alles Suchen blieb vergeblich. Niemand hatte ihn seit diesem Abend gesehen. Die Trauer um ihn war unendlich und wir vermissten Neo schrecklich.
Listat acum 3 luni
