ANNI 0197 adoptieren
Weiblich
Mein Name ist Anni und ich möchte euch meine Geschichte erzählen… 🐶💌 Am 29. November 2019 veränderte sich mein Leben für immer. Vorher lebte ich in der Stadt Constanța 🌊, in einer schwierigen Situation, wo ich keine Sicherheit oder Liebe hatte. Ich wusste nicht, wie es ist, sehnsüchtig erwartet zu werden 🏡, einen eigenen Platz zu haben oder eine warme Beruhigung zu erhalten, wenn man Angst hat. Dieser Tag wurde ich gerettet und ich kam in das Tierheim Ringo Land Rumänien, das von der No Limit Pets Vereinigung betrieben wird. Ich war erschrocken 😔, aber gleichzeitig meine Augen voller Licht ✨ hoffte, dass vielleicht endlich eine Chance auf ein besseres Leben für mich wäre. Zuerst schien alles wie ein Wunder 🙏: Ich hatte Essen 🍲, ein Tierheim 🏠 und Menschen, die mich mit Freundlichkeit ansahen 💙. Aber die Zeit verging... die Tage wurden Monate, die Monate Jahre ⏳. Und ich blieb hier, wartete... Jedes Mal, wenn jemand ins Tierheim kam, sah ich ihn mit Hoffnung 👀💞. Ich stellte mir vor, wie es wäre, wenn sie für mich stehen würden, mich mit nach Hause nehmen und sagen würden: „Von jetzt an bist du Teil meiner Familie“. Aber noch niemand hat für mich angehalten... Meine Begeisterung hat sich in stummer Wartezeit 🤍 verwandelt, und manchmal schleicht Traurigkeit in mein Herz 💔. Ich weiß, es gibt viele Hunde wie mich, aber ich frage mich oft: „Warum nicht ich?“
Original lesen (ro)
Mă numesc Anni și vreau să vă spun povestea mea… 🐶💌 Pe 29 noiembrie 2019, viața mea s-a schimbat pentru totdeauna. Până atunci, am trăit în orașul Constanța 🌊, într-o situație grea, unde nu aveam siguranță și nici dragoste. Nu știam cum e să fii așteptat cu bucurie 🏡, să ai un loc doar al tău sau să primești o mângâiere caldă atunci când îți e frică. În acea zi, am fost salvată și am ajuns la adăpostul Ringo Land Romania, condus de Asociația No Limit Pets. Eram speriată 😔, dar în același timp ochii mei plini de lumină ✨ sperau că poate, în sfârșit, voi primi o șansă la o viață mai bună. La început, totul părea un miracol 🙏: aveam hrană 🍲, un adăpost 🏠 și oameni care mă priveau cu bunătate 💙. Dar timpul a trecut… zilele au devenit luni, lunile ani ⏳. Și eu am rămas aici, așteptând… De fiecare dată când cineva venea la adăpost, îi priveam cu speranță 👀💞. Îmi imaginam cum ar fi să mă oprescă tocmai pe mine, să mă ia acasă, să îmi spună „de acum faci parte din familia mea”. Dar nimeni nu s-a oprit încă pentru mine… Entuziasmul meu s-a transformat în așteptare tăcută 🤍, iar uneori în sufletul meu se strecoară și tristețea 💔. Știu că sunt mulți câini ca mine, dar mă întreb adesea: „De ce nu eu?”
Eingestellt vor 4 Monaten
