Adopter ANNI 0197
Femelle
Je m'appelle Anni et je veux vous raconter mon histoire… 🐶💌 Le 29 novembre 2019, ma vie a changé pour toujours. Avant cela, j'habitais dans la ville de Constanța 🌊, dans une situation difficile, où je n'avais ni sécurité ni amour. Je ne savais pas ce que c'était d'être attendu avec impatience 🏡, d'avoir un endroit à moi seul, ou de recevoir une chaleur réconfortante quand on a peur. Ce jour-là, j'ai été sauvé et je suis venu au refuge Ringo Land Romania, géré par l'association No Limit Pets. J'étais effrayé 😔, mais en même temps mes yeux pleins de lumière ✨ espéraient peut-être, enfin, avoir une chance pour une meilleure vie. Au début, tout semblait être un miracle 🙏 : j'avais de la nourriture 🍲, un abri 🏠 et des gens qui me regardaient avec bienveillance 💙. Mais le temps passa... les jours devinrent des mois, les mois des années ⏳. Et je suis resté ici, en attendant... Chaque fois qu'une personne venait au refuge, je les regardais avec espoir 👀💞. J'imaginais comment ce serait si elles s'arrêtaient pour moi, m'emmenaient chez elles et disaient « à partir de maintenant, tu fais partie de ma famille ». Mais personne ne s'est encore arrêtée pour moi... Ma bonne humeur s'est transformée en un silence patient 🤍, et parfois la tristesse glisse dans mon cœur 💔. Je sais qu'il y a beaucoup de chiens comme moi, mais je me demande souvent : « Pourquoi pas moi ? »
Lire l'original (ro)
Mă numesc Anni și vreau să vă spun povestea mea… 🐶💌 Pe 29 noiembrie 2019, viața mea s-a schimbat pentru totdeauna. Până atunci, am trăit în orașul Constanța 🌊, într-o situație grea, unde nu aveam siguranță și nici dragoste. Nu știam cum e să fii așteptat cu bucurie 🏡, să ai un loc doar al tău sau să primești o mângâiere caldă atunci când îți e frică. În acea zi, am fost salvată și am ajuns la adăpostul Ringo Land Romania, condus de Asociația No Limit Pets. Eram speriată 😔, dar în același timp ochii mei plini de lumină ✨ sperau că poate, în sfârșit, voi primi o șansă la o viață mai bună. La început, totul părea un miracol 🙏: aveam hrană 🍲, un adăpost 🏠 și oameni care mă priveau cu bunătate 💙. Dar timpul a trecut… zilele au devenit luni, lunile ani ⏳. Și eu am rămas aici, așteptând… De fiecare dată când cineva venea la adăpost, îi priveam cu speranță 👀💞. Îmi imaginam cum ar fi să mă oprescă tocmai pe mine, să mă ia acasă, să îmi spună „de acum faci parte din familia mea”. Dar nimeni nu s-a oprit încă pentru mine… Entuziasmul meu s-a transformat în așteptare tăcută 🤍, iar uneori în sufletul meu se strecoară și tristețea 💔. Știu că sunt mulți câini ca mine, dar mă întreb adesea: „De ce nu eu?”
Annoncé il y a 2 mois
