Adottare ANNI 0197
Femmina
Il mio nome è Anni e voglio raccontarti la mia storia… 🐶💌 Il 29 novembre 2019, la mia vita è cambiata per sempre. Prima di allora, vivevo nella città di Constanța 🌊, in una situazione difficile, dove non avevo sicurezza o amore. Non sapevo cosa volesse dire essere ansiosamente attesi 🏡, avere un posto tutto tuo, o ricevere un caldo conforto quando sei spaventato. Quel giorno sono stato salvato e sono arrivato al rifugio Ringo Land Romania, gestito dall'associazione No Limit Pets. Ero spaventato 😔, ma nello stesso tempo i miei occhi pieni di luce ✨ speravano che forse, finalmente, avrei avuto una possibilità per una vita migliore. All'inizio, tutto sembrava un miracolo 🙏: avevo da mangiare 🍲, un rifugio 🏠 e persone che mi guardavano con gentilezza 💙. Ma il tempo passò... i giorni divennero mesi, i mesi anni ⏳. E io sono rimasto qui, ad aspettare... Ogni volta che qualcuno veniva al rifugio, io lo guardavo con speranza 👀💞. Immaginavo come sarebbe stato se si fermassero per me, mi portassero a casa e dicessero "da ora in poi fai parte della mia famiglia". Ma nessuno si è fermato per me ancora... La mia entusiasmo si è trasformato in silenziosa attesa 🤍, e a volte la tristezza scivola nel mio cuore 💔. So che ci sono tanti cani come me, ma spesso mi chiedo: "Perché non io?"
Leggi originale (ro)
Mă numesc Anni și vreau să vă spun povestea mea… 🐶💌 Pe 29 noiembrie 2019, viața mea s-a schimbat pentru totdeauna. Până atunci, am trăit în orașul Constanța 🌊, într-o situație grea, unde nu aveam siguranță și nici dragoste. Nu știam cum e să fii așteptat cu bucurie 🏡, să ai un loc doar al tău sau să primești o mângâiere caldă atunci când îți e frică. În acea zi, am fost salvată și am ajuns la adăpostul Ringo Land Romania, condus de Asociația No Limit Pets. Eram speriată 😔, dar în același timp ochii mei plini de lumină ✨ sperau că poate, în sfârșit, voi primi o șansă la o viață mai bună. La început, totul părea un miracol 🙏: aveam hrană 🍲, un adăpost 🏠 și oameni care mă priveau cu bunătate 💙. Dar timpul a trecut… zilele au devenit luni, lunile ani ⏳. Și eu am rămas aici, așteptând… De fiecare dată când cineva venea la adăpost, îi priveam cu speranță 👀💞. Îmi imaginam cum ar fi să mă oprescă tocmai pe mine, să mă ia acasă, să îmi spună „de acum faci parte din familia mea”. Dar nimeni nu s-a oprit încă pentru mine… Entuziasmul meu s-a transformat în așteptare tăcută 🤍, iar uneori în sufletul meu se strecoară și tristețea 💔. Știu că sunt mulți câini ca mine, dar mă întreb adesea: „De ce nu eu?”
Elencati 2 mesi fa
