Adoptă Astronelle
Rasă mixtă · Feminin · Tinere · 1 an
Cine sunt eu? Salut, numele meu este Astronelle! Îmi pot da seama că atunci când oamenii mă privesc par tristi... îi aud spunând „Oh! Cuvântul mic al inimii.” Nu înțeleg de ce, sunt fericit. Chiar cred că am noroc. În primul rând, am născut la medicul veterinar, ziua în care au dus mama mea să fie sterilizată. Am fost foarte fericiți! Oare puțin mai târziu și nu ați fi avut șansa să mă cunoașteți! Dar apoi, mama mea a fost foarte bolnavă cu gripă la pisici. Așa că medicul veterinar și nana au decis să nu ne lase pe surorile mele și pe mine cu ea. Era singura noastră șansă de supraviețuire. Așa că nana ne-a îngrijit zi și noapte. Ne-a hrănit și ne-a îndulcit cât a putut pentru a ne oferi o șansă să devinem mici pisici mari! Și acolo suntem! Suntem mari acum. Surorile mele fac foarte bine și au găsit familii pentru totdeauna, dar ce se întâmplă cu mine? Nimeni nu vrea să mă ia? Poate pentru că sunt un pic specială? Cu o săptămână în urmă am avut multă febră. De fapt, am primit un abces pe piciorul din spate. M-a durut mult! Nanele mele erau foarte speriate pentru mine! Și într-adevăr, nu s-a vindecat complet, iar alte articulații s-au cam slăbit. Mi-au spus că am artrită. Și apoi febra a afectat creierul meu. Așa că acum am capul înclinat. Ba... nu e serios, doar să vad drept! Poate se va îmbunătăți, poate nu... nu știm. Dar atunci? Înseamnă că nu merituiesc o familie? Pentru că sunt puțin curbată, nu am dreptul să fiu încălzită în brațele calde în fața televizorului, să joace într-o casă frumoasă, să împart viața oamenilor care m-au ales, ca surorile mele? E adevărat că nu sunt obișnuită... Dar nana spune că sunt excepțională... Atunci? Cine va vrea pe Astronelle, pisica mică excepțională? Vrei să mă adoptești?
Citire originală (fr)
Qui suis-je ? Salut, Mon nom à moi c’est Astronelle ! Je vois bien que lorsque les gens me regardent ils ont l’air triste… je les entend dire » oh ! Pauvre petit cœur ». J’ai du mal à comprendre pourquoi, Je suis heureuse moi. Je me trouve même chanceuse. D’abord. Je suis née chez le vétérinaire, le jour où on a emmené ma maman sauvage pour être stérilisée. On l’a échappé belle! Un peu plus et vous n’auriez pas eu la chance de me connaître! Sauf que voilà, maman était très malade du coryza. Alors le vétérinaire et nounou ont décidé de ne pas nous laisser mes sœurs et moi avec elle. C’était notre seule chance de survivre. C’est donc nounou qui s’est occupée de nous jour et nuit. Elle nous a nourris, et dorloté aussi fort qu’elle a pu pour nous donner une chance de devenir des grands chatounets ! Et voilà! Elle a réussi ! Nous sommes grandes maintenant. Mes sœurs vont très bien et ont trouvé des familles pour la vie, Mais moi ? Personne ne veut de moi? Peut-être parce que je suis un peu spéciale? Moi, il y a quelques semaines j’ai eu beaucoup beaucoup de temperature. En fait j’ai fais un abcès à ma petite patte arrière. Ça m’a fait très très mal! Mes nounous ont eu très peur pour moi! Et en fait, ça ne se guérit jamais complètement, et mes autres articulations aussi deviennent un peu trop souples. Ils ont dit que j’ai de l’arthrite. Et puis la température que j’ai eu à abîmé mon cerveau. Du coup j’ai la tête en biais. Ba… c’est pas grave, c’est pour voir droit! Peut-être que ça s’arrangera, peut-être pas… on ne sais pas. Mais du coup? Ça veut dire que je ne mérite pas de famille moi? Parce que je suis un peu de travers, je n’ai pas le droit d’être câlinée dans des bras chauds devant la tv, de jouer dans une belle maison, de partager la vie d’humains qui m’auraient choisis, comme mes sœurs? C’est vrai que je ne suis pas ordinaire… Mais nounou dit que je suis extraordinaire… Alors ? Qui voudra de moi, Astronelle la petite chatte extraordinaire ? Vous voulez m’adopter ? contactez nous en laissant votre numéro de téléphone afin que nous vous rappelions contact mail ici
Listat acum 3 luni
