Adoptă Il comportamento predatorio nel cane (Canis familiaris)
Necunoscut · Adult · 7 ani
Vineri, 22 martie 2019, am salvat un cerb care fusese atacat de un câine și l-am raportat pe rețelele noastre de socializare (ca întotdeauna facem în aceste cazuri), cerând oamenilor care, la fel ca noi, trăiesc cu câini, să fie mai atenți în timpul plimbărilor în zonele unde trăiesc animale sălbatice. E mai bine să plimbi câinele cu lanț în aceste zone decât să ai un animal mort... corect? Nu. Rețeaua de socializare a decis că știrea era „falsă”; nu fusese un câine care a atacat cerbul; fusese un câine al unui vânător, care l-a încurajat „foarte tare”; fusese un vânător ilegal; am inventat povestea pentru a stimula donațiile; câinele nostru nu face astea (și atunci?). Câinele nostru „joacă doar” cu animale sălbatice, îi urmărește, nu le ucide. Și multe alte absurdități, toate menite să justifice plimbările fără lanț cu câinii, indiferent de context și de pregătirea pe care o ai în gestionarea situațiilor neprevăzute. În același timp, din păcate, cerbul, care era și însărcinată cu doi pui, a murit. Printre diversele rânduri de comentarii de pe postare, am identificat unele pe care am decis să le explorăm mai departe. Primul se referă la instinctul de pradă / motivația de pradă la câinele domestic. A făcut-o adăpostul de animale Miletta? Este prezent doar în anumite rase? Un câine cu instinct de pradă nu este un câine echilibrat? Am cerut explicații de la Dr. Emmanuela Diana, Etolog și Zooantropolog.[vc_row css_animation=”fadeIn” css=””][vc_column][vc_row_inner][vc_column_inner][vc_custom_heading text=”Comportamentul predatoriului în câine (Canis familiaris)”][vc_column_text] [/vc_column_text][/vc_column_inner][/vc_row_inner][vc_row_inner][vc_column_inner width=”1/2″][vc_column_text] Comportamentul predatoriul este un comportament instinctiv care face parte din etograma câinelui, sau catalogul comportamentelor normale care caracterizează specia. La fel ca toate comportamentele instinctive, în acțiunea predatoriului, se poate observa o răspuns diversificat al câinelui în funcție de stimulul același, deoarece pragul de reacție al animalului variază în funcție de condițiile mediului și starea fiziologică a subiectului. Comportamentele instinctive sunt o formă de adaptare și corespund comportamentelor caracteristice ale unei specii. Acestea au două componente principale: comportamentul appetitiv sau căutător: o componentă care variază de la un subiect la altul; acțiunea finală: o componentă nevariabilă, programată genetic. Câinele domestic (Canis familiaris) provine din lup (Canis lupus) și ambele sunt prădători. Găsesc prada lor direct și, deoarece petrec cea mai mare parte din timp în această activitate, arată mai frecvent „modelele comportamentale” legate de sistemul investigativ decât toate celelalte sisteme (Scott și Fuller, 1975). Câinele domestic încă folosește tehnici pentru a evita să fie observat de pradă, de exemplu, rămânând în aval și rotindu-se pe cadavre pentru a-și masca mirosul, pălăvrăgind pentru a marca teritoriul cu mirosul glandelor interdigitale, marcând cu urină sau lăsând excrement pe pietre (Boitani, 2000). Lupii sunt vânători generaliți care vânează diferite tipuri de pradă și se hrănesc din orice sursă disponibilă de nutriție (Scott și Fuller, 1975): dieta lupului constă în carne, dar și într-o cantitate de plante, cum ar fi ierburi, fructe și insecte. (Mech, 1970). Înainte de a începe o vânătoare, câinii de vânătoare se angajează într-un tip de comportament social similar celui al lupilor. Murie (1944) a descris ritualul lupului astfel: „o ceremonie considerabilă deseori precede pornirea vânătorii: în general, există o participare generală și multiplu de zăngănire.” Pentru câinii de vânătoare, Estes și Goddard (1967) au descris un comportament similar: „jocul și vânătoarea tind să devină progresiv mai sălbatici și să atingă un culminant în care câinii se învârt în jurul unui punct și strigă în unison”. După aceste ceremonii de grup, membrii pleacă să caute prada. Câinele prezintă diferite tipuri de agresiune predatoare în funcție de tipul de pradă pe care-l vânează. Pentru mici prade, secvența este considerabil de consistentă de la un subiect la altul: câinele sare cu picioarele unite, vertical, urechile drepte, părul din regiunea dorsală ridicat, apoi cade cu cele două membre anterioare pe pradă. Săritura se repetă de mai multe ori până când prada este imobilizată. Apoi este prins cu gura și scuturat energic, provocând fractură de gât (Pageat, 1999). Pentru prade mari, se observă vânătoarea în grup, cursul căreia depinde de organizarea ierarhică. Prada este identificată după o fază de căutare, care determină fugirea ei. Această fugire este factorul care declanșează comportamentul predatoriului ulterior la câine. O pradă care rămâne nemișcată are toate șansele de a fi ignorată. După faza de căutare vine o alergare care are ca scop forțarea pradei să se oprească și să se confrunte cu perșevii. Atunci când acest obiectiv este atins, câinii mușcă prada, în principal pe coapse, apoi o ucide cu mușcături extinse.
Citire originală (it)
Venerdì 22 marzo 2019 abbiamo soccorso una capriola predata da un cane e ne abbiamo dato notizia sui nostri social (come facciamo sempre in questi casi) chiedendo più attenzione alle persone che, come noi, convivono con i cani, durante le passeggiate in aree abitate anche animali selvatici. Meglio una passeggiata al guinzaglio, in queste aree, piuttosto che un animale morto… no? No. I social hanno stabilito che la notizia era “fake”; non era stato un cane a predare la capriola; era un cane di un cacciatore, che lo aveva incitato “fortissimo”; era stato un bracconiere; ci eravamo inventati la notizia per stimolare donazioni; il proprio cane quelle cose lì non le fa (e quindi?); il proprio cane “gioca solamente” con i selvatici rincorrendoli, non li uccide mica. E tante altre bizzarrie, tutte volte a giustificare le passeggiate con i cani senza guinzaglio, indipendentemente dal contesto e dalla preparazione che si ha nella gestione di imprevisti e situazioni di emergenza. Nel frattempo purtroppo la capriola, che era anche incinta di due cuccioli, è morta. Tra i vari filoni di commenti ai post, ne abbiamo individuati alcuni che abbiamo deciso di approfondire. Il primo riguarda l'istinto predatorio / motivazione predatoria nel cane domestico. Se l'è inventato Rifugio Miletta? È presente solo in alcune razze? Un cane con istinto predatorio non è un cane equilibrato? Abbiamo chiesto spiegazioni alla Dottoressa Emmanuela Diana, consulente Etologa e Zooantropologa. Il comportamento predatorio è un comportamento istintivo che fa parte dell'etogramma del cane domestico, ovvero del catalogo dei comportamenti normali che caratterizzano la specie. Come tutti i comportamenti istintivi, nell'azione predatoria si può osservare una risposta diversificata del cane in rapporto ad uno stesso stimolo, in quanto la soglia di reazione dell'animale varia in rapporto alle condizioni ambientali e allo stato fisiologico del soggetto. I comportamenti istintivi sono una forma di adattamento e corrispondono ai comportamenti caratteristici di una specie. Essi presentano due componenti principali: Comportamento appetitivo o di ricerca: componente variabile da un soggetto all'altro Azione finale: componente non variabile e geneticamente programmata Il cane domestico (Canis familiaris) trae le sue origini dal lupo (Canis lupus) ed entrambi sono animali predatori. Essi trovano le loro prede cercandole direttamente e, dato che spendono la maggior parte del tempo in questa attività, essi mostrano i “pattern” comportamentali relativi al sistema investigativo più frequentemente di tutti gli altri sistemi (Scott e Fuller, 1975). Il cane domestico utilizza ancora oggi le tecniche per non farsi notare dalle prede, ad esempio tenersi sopravvento e rotolarsi su carogne per dissimulare il proprio odore, scalciare per marcare il territorio con l’odore delle ghiandole interdigitali, marcare con l’urina o lasciare escrementi su sassi (Boitani, 2000). I lupi sono cacciatori non specializzati che cacciano diverse tipologie di prede e si cibano di qualunque fonte di nutrimento disponibile (Scott e Fuller, 1975): la dieta del lupo è costituita da carne, ma anche da una quantità di vegetali quali erbe, frutti e da insetti. (Mech, 1970). Prima di cominciare una battuta di caccia, i cani da caccia ingaggiano come i lupi un tipo di comportamento sociale molto simile. Murie (1944) ha descritto il rituale dei lupi come segue: “una considerevole cerimonia spesso precede la partenza per la caccia: in genere c'è una generale compartecipazione e molto scodinzolamento”. Per i cani da caccia, Estes e Goddard (1967) hanno descritto un comportamento simile: “gioco e caccia tendono a diventare progressivamente più selvaggi e ad attraversare un climax in cui i cani girano in tondo insieme e lanciano richiami all'unisono”. Dopo queste cerimonie di gruppo i membri escono alla ricerca della preda. Il cane presenta diversi tipi di aggressività predatoria a seconda del tipo di preda che caccia . Per le prede di piccola taglia, la sequenza è considerevolmente costante da un soggetto all'altro: il cane salta a piedi uniti, verticalmente, orecchie dritte, pelo della regione dorso lombare eretto, e ricade con i due arti anteriori sulla preda. Il salto si ripete più volte, fino a quando la preda viene immobilizzata. Essa viene poi afferrata con le mascelle e scossa vigorosamente, provocandone la frattura del collo (Pageat, 1999). Per le prede di grandi dimensioni, si osserva una caccia in gruppo, il cui svolgimento dipende dall'organizzazione gerarchica. La preda è identificata dopo una fase di ricerca, che determina la fuga della stessa. Tale fuga è il fattore che determina lo scatenamento del successivo comportamento predatorio nel cane. Una preda che resta immobile ha tutte le possibilità di essere ignorata. Dopo la fase di ricerca segue una corsa che mira a costringere la preda a fermarsi e ad affrontare i suoi inseguitori. Quando tale obiettivo è raggiunto, i cani mordono la preda, prevalentemente ai posteriori quindi uccisa con morsi diffusi e alla gola. Rispetto alla tecnica predatoria nel lupo che è raffinata ed essenziale, nel cane domestico si osserva poca esperienza, dovuta in particolare a un mancato percorso di apprendimento, e azioni di natura istintiva. La tecnica è grossolana e disordinata, i morsi sono casuali e disseminati su tutto il corpo, imprecisi, tali da causare gravi lesioni lacere da scuotimento sulle masse muscolari; la scena dell'aggressione si presenta confusa con spargimento di peli e con un elevato numero di capi feriti (in caso di abbondanza di prede). Rispetto al parente selvatico, i cani quasi mai attaccano per fame e spesso non mangiano gli animali uccisi . Se consumano le prede, preferiscono le parti muscolari e spesso mangiano gli animali ancora vivi. Il comportamento predatorio è un comportamento difficilmente sopprimibile, perché istintivo . L'educazione può in parte aiutare a migliorare la gestione ed interessa in particolare la componente variabile del comportamento istintivo, ma anche in questo caso non è possibile annullare il comportamento predatorio . Significherebbe agire contro natura, snaturare il cane, e questo non è possibile . Per questa ragione sono fondamentali la prevenzione, il controllo e la valutazione del contesto da parte del proprietario, ricordandosi che tale comportamento è favorito dalla stimolazione ambientale, dalla pulsione predatoria, ma può essere peggiorato da un deficit di socializzazione . Con la selezione artificiale l'essere umano ha provocato delle modificazioni relative all'istinto predatorio nel Canis familiaris , in particolare differenze tra i gruppi di razze. Nei diversi contesti storici e geografici l'essere umano ha infatti selezionato il cane per renderlo utile nei diversi compiti (caccia, guardia, difesa, conduzione delle greggi ecc) scegliendo per la riproduzione quei soggetti che presentassero le caratteristiche morfologiche e comportamentali più adatte. Nell’ambito dell’istinto predatorio si osservano delle variazioni sia rispetto all’antenato selvatico che tra le diverse razze canine. Le sequenze predatorie di cattura e consumo della preda che nel
Listat acum 5 luni
