Adoptă Non è chiaro perché il cane mangi erba, ma lo fa e non è un bene
Rasă mixtă · Necunoscut
Când vine vorba de carnivore domestice care mușcă iarba, prima gândire este imediat cătina și abilitatea sa presupusă de a-și trata singură boala, forțând voma și astfel eliminând bilele de păr. Totuși, această credință obișnuită a fost infirmată de cercetările științifice, care o consideră o comportare ancestrală, inițial utilă pentru a expulza paraziți intestinali, dar acum nesustinută, pe care pisica (la fel ca chimpandele) o realizează din memorie biologică. Uneori, câinii mănâncă și ei iarba și răspunsul, în acest caz tot nu este clar. Nicio studiu științific nu a dovedit, de exemplu, funcția auto-medicamentului: dimpotrivă, pare că puțini câini vomitează după ce mănâncă iarba și uneori o mănâncă atunci când sunt foame sau pe cale să mănânce. Alți cercetători sugerează că câinii mănâncă iarba atunci când au nevoie de vitamine, fibre sau enzime pe care nu le găsesc în cantitate suficientă în dieta lor, în timp ce un studiu australian susține că câinii mănâncă iarba pentru că este proaspătă și pătrunzătoare, susținut de faptul că iarba este de obicei mâncată înainte, nu după mese, când sunt setoși și foame. O altă explicație este că câinele ar mânca iarba când se plictisește, deoarece mestecatul crește producția de endorfine și serotonine și scade nivelul de cortizol și adrenalina. Din punct de vedere practic, ceea ce contează este să lăsăm câinele „jucându-se” cu câteva tufișoare de iarbă, dar să evităm ca aceasta să fie „mâncată”, mai ales dacă este un comportament repetitiv sau dacă cantitatea este excesivă. Motivele sunt simple: iarba este greu digerabilă și poate provoca sindroame serioase; de asemenea, prezența pesticidelor în grădinile sau reziduuri ale combustiei de-a lungul drumurilor sugerează evitarea ingestiei de iarbă; uneori, de asemenea, originea acestei obiceiuri ar putea fi de fapt boli serioase cum ar fi gastrita sau intolerațele care necesită o consultare veterinară. În concluzie, pentru un câine „mănâncarea” iarbei nu este o bună obicei: este mai degrabă un semnal de evaluat și investigat mai departe.
Citire originală (it)
Quando si parla di carnivori domestici che mangiucchiano erba si pensa immediatamente al gatto e alla sua presunta capacità di automedicarsi, forzando il vomito e liberandosi così dai boli di pelo. Senonchè anche questo luogo comune è stato smentito dalla ricerca scientifica, che ritiene si tratti in realtà di un gesto atavico, originariamente utile all’espulsione dei parassiti intestinali ma ora immotivato e che il gatto (al pari dello scimpanzè) mette in atto per memoria biologica. A volte anche il cane mangia erba e la risposta, pure in questo caso, non è scontata. Nessuno studio scientifico ha provato, ad esempio, la funzione di automedicazione: anzi, sembra che pochi cani vomitino dopo il consumo di erba e che talvolta la mangino, invece, quando hanno fame o sono prossimi al pasto. Altri ricercatori suggeriscono che i cani mangiano erba quando hanno bisogno di vitamine, fibre o enzimi che non trovano in quantità sufficiente nell’alimentazione, mentre una ricerca australiana sostiene che i cani mangiano l'erba perché è succosa e fresca, come confermerebbe la circostanza che l’erba viene di solito mangiata prima e non dopo i pasti, quando cioè hanno sete e fame. Un’altra spiegazione è che il cane mangerebbe l’erba quando si annoia, dato che la masticazione fa aumentare la produzione di endorfine e serotonina e abbassa il livello di cortisolo e adrenalina. Dal punto di vista pratico ciò che conta è lasciare che il cane “giochi” con qualche filo d'erba, ma evitare che “bruchi”, soprattutto se si tratta di un comportamento ripetitivo o se la quantità è eccessiva. Le ragioni sono semplici: l’erba è poco digeribile e può provocare sindromi importanti; inoltre, la presenza di pesticidi nei prati o di residui della combustione lungo le strade suggeriscono di evitare l’ingestione d’erba; a volte, poi, all’origine di questa abitudine ci potrebbero essere, in realtà, patologie anche gravi come gastriti o intolleranze che meritano un consulto veterinario. Insomma, per un cane “brucare” l’erba non è una buona abitudine: è piuttosto un segnale da valutare e approfondire.
Listat acum 4 luni
