Adoptă Piccola guida all’
Rasă mixtă · Necunoscut
Proiectul european LIFE WOLFALPS „Vulpea din Alpi” lucrează la conservarea pe termen lung a populației de vulpe alpină, care se reia treptat și natural spațiile de unde a fost alungată cu o suta de ani în urmă. Pentru ca vulpea să aibă un viitor în Alpi, este necesar să învățăm din nou să trăim împreună cu această specie: promovarea măsurilor de prevenire a atacurilor asupra animalelor de fermă, combaterea uciderilor ilegale și stimularea unei cunoștințe mai bune și a unei toleranțe sporite față de vulpe sunt acțiunile principale pe care le dezvoltă proiectul LIFE WOLFALPS pentru a contribui semnificativ la acest proces lung. Nu există scurtături: conservarea trece prin coexistență. Printre sistemele de prevenire se află și folosirea câinilor de pază, care au demonstrat repetat eficacitatea în reducerea semnificativă a numărului de atacuri și victime, făcându-le sustenabile atât pentru fermele individuale, cât și pentru administrațiile publice care compensează daunele produse de prădători. Printre materialele informative, proiectul LIFE WOLFALPS a publicat și un ghid mic pentru turiști care ar putea întâlni câini de pază (fotografie, sursă: Gognablog). Ce este un câine de pază Un câine de pază este un animal mare care se năște, crește și trăiește constant alături de animalele de curte: sarcina lui este să le protejeze de potențialii prădători. Rasele cele mai frecvent întâlnite pe munții noștri sunt Câinele de pază Maremma-Abruzzese și Câinele de pază din Pyrenei, câini mari albi (uneori cu pete negre), care cântăresc aproximativ 35-50 de kilograme, care uneori pot fi dificil de distins când se află printre oi. În contrast cu câinii de pășunat, care îl însoțesc permanent pe călător ajutându-l să adune animalele și executând comenzile sale, câinii de pază lucrează cu un anumit grad de autonomie: trebuie să poată decide singuri și prompt cum să acționeze în fața unui pericol pentru animale, dar desigur că acest lucru nu înseamnă că pot fi lăsați liberi fără supraveghere. Șoferul rămâne întotdeauna responsabil de comportamentul câinilor săi! Câinii de pază reprezintă unul dintre cele mai eficiente instrumente pentru reducerea prădătorilor și, în același timp, reprezintă o siguranță pentru fermier, care - să ne amintim - petrece multe ore zilnic singur în munți. Nu folosirea câinilor de pază poate pune animalele de curte într-un risc ridicat de prădare, făcând munca șoferului foarte dificilă. Cu dispariția prădătorilor din zona alpină, folosirea acestor câini a scăzut și astăzi fermierii revin la modul de a-i „pregăti” și a-i gestiona corect, astfel încât să funcționeze corespunzător și, mai ales, să nu devină ei înșiși o problemă. Într-adevăr, câinii de pază reacționează la orice element care reprezintă un pericol pentru animale, inclusiv la turiști care nu se comportă corect. Din nefericire, unele câini care nu sunt corect antrenați pot afișa comportamente agresive față de oameni: un câine echilibrat și un turișt informat pot întâlni în munți fără incidente. Cum ar trebui să se comportă dacă întâlnește un câine de pază în munți? Câinii de pază sunt (sau ar trebui să fie) întotdeauna alături de animalele pe care le protejează și, în orice caz, sub supravegherea atentă a șoferului, cu excepția cazului în care sunt închisi în garduri electrice. Adesea prezența lor în pășuni alpine este indicată prin plăci. În cazul unor turme mari sau vite, se poate întâmpla ca șoferul să fie departe de câine și să nu fie pregătit să intervină imediat dacă câinele reacționează la un stimul extern, cum ar fi apropieri de un străin. Din această cauză, este mai bine să cunoașteți câteva măsuri privind comportamentul de adoptat în prezența animalelor protejate de acești câini: • Niciodată nu treceți prin turmă trecând între animale (care se vor sperii în toate direcțiile), ci întotdeauna vă veți înconjuia turma. Este probabil ca câinele să vină către dvs. cu înălțătură și poate chiar să snufăie "intrusul". De multe ori câinele va merge alături de dvs. pe drum până când consideră că nu mai există pericol pentru animale. Dacă animalele nu sunt tulburate, câinii vor rămâne mai pașnici. • Nu urlați, faceți mișcări bruscă cu brațele sau bastonul, nici nu aruncați pietre către câini sau către animale. • Dacă câinele vine spre dvs., opriți-vă și evitați să priviți direct în ochii câinelui (un semn de provocare). Pentru a vă retrage, spatele înapoi cu grijă fără să vă întoarceți spre câine și privind în jos. • Dacă sunteți pe bicicletă, este recomandat să coborâți de pe bicicletă și să o duceți până vă îndepărtați de animale. • Dacă sunt copii, țineți-i aproape sau ridicați-i. • Dacă aveți un câine, țineți-l la lanț, evitând să-l ridicați. • Dacă, din toate motivele, câinele menține un comportament agresiv, raportați-o Municipiului, astfel încât proprietarul să ia măsuri corespunzătoare și să încerce să corecteze comportamentul în mod ferm. La aceste reguli, ne permitem să adăugăm două altele: nu atingeți sau hrăniți câinii care par mai sociabili; ignorați câinii care vă urmăresc: aceștia se vor întoarce singuri la turmă odată ce v-ați îndepărtat.
Citire originală (it)
Il progetto europeo LIFE WOLFALPS “Il lupo sulle Alpi” lavora per la conservazione a lungo termine della popolazione alpina di lupo, che lentamente e in modo naturale sta riconquistando gli spazi da cui era stata cacciata un secolo fa. Affinché il lupo abbia un futuro sulle Alpi è necessario imparare nuovamente a convivere con questa specie: promuovere l’adozione di misure di prevenzione degli attacchi ai domestici, contrastare le uccisioni illegali, incoraggiare una migliore conoscenza e una maggiore tolleranza nei confronti del lupo sono le principali azioni che il progetto LIFE WOLFALPS sviluppa per contribuire in modo determinante a questo lungo processo. Non ci sono scorciatoie: la conservazione passa attraverso la convivenza. Tra i sistemi di prevenzione c'è anche l’utilizzo dei cani da protezione, che più volte si sono dimostrati efficaci nel ridurre in maniera significativa il numero di attacchi e di vittime, rendendole quindi sostenibili sia per i singoli allevatori e sia per le amministrazioni pubbliche che risarciscono i danni da predazione. Tra i materiali informativi il progetto LIFE WOLFALPS ha pubblicato anche una piccola guida per gli escursionisti che dovessero imbattersi nei cani da protezione (foto, fonte: Gognablog). Chi è il cane da protezione Il cane da protezione è un animale di grossa taglia che nasce, cresce e vive costantemente con il bestiame: il suo compito è proteggerlo dai potenziali predatori. Le razze che si trovano più frequentemente sulle nostre montagne sono il Pastore Maremmano-Abruzzese e il Cane da Montagna dei Pirenei, grossi cani bianchi (talvolta con il mantello a chiazze scure) di circa 35-50 chilogrammi di peso che, a volte, sono difficili da distinguere se si trovano in mezzo al gregge. A differenza dei cani da pastore, che accompagnano costantemente il pastore aiutandolo a radunare il bestiame e obbedendo ai suoi ordini, i cani da protezione lavorano con un certo margine di autonomia: devono poter essere in grado di decidere da soli e tempestivamente come agire nei confronti di una minaccia al bestiame ma, ovviamente, ciò non significa che possono essere lasciati liberi senza il controllo di una persona. Il pastore è sempre responsabile del comportamento dei suoi cani! I cani da protezione rappresentano uno degli strumenti più efficaci per la riduzione delle predazioni e, nello stesso tempo, sono una sicurezza per l’allevatore stesso, che – ricordiamocelo – passa molte ore tutti i giorni da solo in montagna. Non utilizzare i cani da protezione potrebbe portare il bestiame a un alto rischio di predazione, rendendo molto difficoltoso il lavoro per il pastore. Con la scomparsa dei predatori sull’arco alpino l’utilizzo di questi cani è venuto meno e oggi gli allevatori stanno nuovamente imparando come “addestrarli” e gestirli affinché lavorino correttamente e, soprattutto, non diventino a loro volta fonte di problemi. I cani da protezione, infatti, reagiscono verso qualsiasi elemento che rappresenti una minaccia per il bestiame, escursionisti che non tengono comportamenti corretti inclusi. Capita purtroppo che alcuni cani non correttamente addestrati manifestino comportamenti aggressivi anche verso le persone: un cane equilibrato e un escursionista informato possono invece incontrarsi in montagna senza incidenti. Come mi comporto se incontro un cane da protezione in montagna? I cani da protezione sono (o dovrebbero essere) sempre insieme al bestiame che devono proteggere e, comunque, sotto l’attenta custodia del pastore, a meno che non siano rinchiusi nelle recinzioni elettrificate. Spesso la loro presenza in alpeggio è annunciata da appositi cartelli informativi. Nel caso di greggi o mandrie di grosse dimensioni può succedere che il pastore si trovi distante rispetto al cane e non sia pronto a intervenire immediatamente nel caso in cui il cane reagisca a uno stimolo esterno, come l’avvicinarsi di un estraneo. Per questo motivo è meglio conoscere alcuni accorgimenti rispetto al comportamento da tenere in presenza di bestiame custodito da questi cani: • Non bisogna mai attraversare il gregge passando tra gli animali (che correrebbero spaventati da tutte le parti), ma bisogna sempre aggirarlo. È probabile che il cane si avvicini abbaiando e che eventualmente possa anche annusare “l’intruso”. Molto spesso il cane lo accompagnerà lungo il tragitto, fino a quando reputerà che non ci sia più pericolo per gli animali. Se il bestiame non viene disturbato anche i cani resteranno più tranquilli. • Non bisogna gridare, né fare movimenti bruschi con braccia o bastoni e, tantomeno, lanciare sassi verso i cani o verso il bestiame. • Nel caso in cui il cane si avvicini, bisogna fermarsi ed evitare di guardare il cane diritto negli occhi (segno di sfida). Per allontanarsi, indietreggiare piano senza voltare le spalle al cane e guardando verso il basso. • Se sei in bicicletta, conviene scendere dal mezzo e accompagnalo a mano fino ad allontanarsi dal bestiame. • Se ci sono dei bambini, è necessario tenerli vicino a sé o prenderli in braccio. • Se si ha un cane, va tenuto al guinzaglio, evitarando di prenderlo in braccio. • Se, nonostante tutto, il cane mantenesse un comportamento aggressivo, va segnalato al Comune in modo che il proprietario possa agire di conseguenza e cercare fermamente di correggerne il comportamento. A queste regole, ci permettiamo di aggiungerne altre due: non accarezzare né dar da mangiare ai cani che magari sembrano più socievoli; ignorare i cani che dovessero seguirci: torneranno da soli al gregge appena ci saremo allontanati.
Listat acum 4 luni
