Adoptă Zipo
Rasă mixtă · Necunoscut
Salut, numele meu este Zipo. Am venit de curând aici. M-au rugat să mă prezint tuturor și să împart povestea mea, ca să mă cunoașteți. Bine, voi începe prin a spune că am un an și jumătate și că înainte nu mă chema Zipo. Aceasta este noul meu nume, deoarece acum am o nouă viață. Am avut o familie nu prea demult. Nu știu dacă era mai bună sau mai rea decât altele, dar era familia mea și iubesc pe toți. Am avut un prieten blând, niște părinți și chiar o mătușă. Părinții mei mă certau frecvent, spunând că nu eram bine-îngrijit, că eram enervant... Am petrecut mult timp într-un curte unde nu puteam alătura sau să sari. Tot ce voiam era să joac și să arăt că pot fi un băiat bun. Nimeni nu mi-a învățat cum să joac sau cum să mă comport, așa că am făcut ce cred că era corect. Tot ce am primit a fost doar alte certări, reprimende și supărarea părinților mei. Asta m-a făcut să mă simt neîncrezător, speriat și nepersonal, iar situația s-a înrăutățit. Apoi a sosit bebelușul. Părinții mei aveau mai puțin timp pentru mine, iar eu m-am simțit singur mai mult decât oricând. Eram supărat pe lume, iar lumea era supărată pe mine. Tot ce voiam era să fiu iubit, dar nu am primit asta. Într-o zi, mi-au luat toate jucăriile, le-au pus în portbagajul mașinii și m-au luat cu ei. M-au lăsat la adăpostul de animale, au închis ușa și nu s-au mai uitat înapoi. A fost foarte dureros. M-au abandonat. Erau frica. Trist. Și înconjurat de câini necunoscuți și oameni. Nu am ieșit din cușca mea și le-am arătat dinți oricui se apropia. Treptat, am început să încredințez oamenii de la adăpost. Îi cheamă voluntari. Am făcut și câțiva prieteni blânzi. Aici, nu mă certă sau nu se supără tot timpul. Fac plimbări și îmi dau cârnați! Mulțumesc că ați ascultat povestea mea, sper că Părinții de Crăciun mă vor aduce o familie care nu mă va certa și mă va iubi foarte, foarte mult. Apelati, întrebați, adoptați:
Citire originală (es)
Hola me llamo Zipo. Soy nuevo aquí. Me han pedido que me presente ante todos ustedes y cuente mi historia para que todos puedan conocerme. Bueno empezaré por decir que tengo año y medio y que antes no me llamaba Zipo. Este es mi nuevo nombre porque ahora tengo una nueva vida. Yo tuve una familia hasta hace bien poco. No sé si mejor o peor que otras pero era mi familia y yo los amaba. Tenía una compañera peluda, unos papás y hasta una abuela. Mis papás me regañaban mucho, decían que no me portaba bien, que molestaba… Me pasaba mucho tiempo en un patio donde no podía correr ni saltar. Yo, lo único que quería era jugar y demostrar que podía ser un buen chico. Nadie me enseñó a jugar ni como me debía comportar así que, yo hacía lo que creía era correcto. Lo único que conseguía eran más reproches, regañinas y enfados de mis papás. Eso hizo que tuviese inseguridad, miedo y desconfianza y eso sólo agravó la situación. Luego llegó el bebé. Mis papás tenían menos tiempo para mi, me sentí solo como nunca antes, me enfadé con el mundo y el mundo conmigo. Lo único que quería es que me quisiesen pero no lo conseguí. Un día, cogieron todos mis juguetes, los metieron en el maletero del coche y a mi con ellos. Me dejaron en el refugio, cerraron la puerta y no miraron atrás. Fue muy doloroso. Me habían abandonado. Estaba asustado. Triste. Y rodeado de perros y personas desconocidas. No salía de mi caseta y enseñaba dientes a todo aquel que se me acercara. Poco a poco fui cogiendo confianza con los humanos del refugio. Les llaman voluntarios. También hice algún amigo peludo. Aquí no me regañan ni están siempre enfadados conmigo, Salgo a pasear y ¡ME DAN SALCHICHÓN! Gracias por oír mi historia y ojalá los Reyes Magos me traigan una familia que no me regañe y me quiera mucho, mucho. Llama, pregunta, adopta:
Listat acum 2 luni
