Adoptă ANECZKA
Rasă mixtă · Masculin · Adult · 4 ani
Anul de naștere: 2022 ANECZKA a venit la noi cu ajutorul Poliției Municipale. A fost găsită pe drum într-o stare tragică - nemișcată, terorizată și rănită. Toate semnele indicau faptul că fusese lovită de o mașină și lăsată singură. Diagnosticele au fost devastatoare: pelvis rupt, coadă ruptă și daune serioase la vezică. Impactul a fost atât de puternic încât ANECZKA încă nu poate urina singură și trebuie exprimată manual. Fiecare zi a fost o luptă pentru confortul ei, pentru cele mai mici progresuri, pentru speranța că vreodată va putea trăi fără durere. În primele zile, aproape nu se mișca. Rămânea liniștită, ca și cum ar fi pierdut forța de a lupta. Totuși, din săptămână în săptămână, încet, dar sigur, a început să revină la viață. În prezent, poate merge singură, deși încă foarte instabil. Pelvisul ei are nevoie totuși de timp pentru a se vindeca complet. Fiecare pas îi costă un efort mare. Ceea ce este cel mai emoționant este faptul că, în ciuda tuturor suferințelor prin care a trecut din partea oamenilor și al soartei, ANECZKA nu a pierdut încrederea. Este extrem de blândă și dorește apropierea. Doar întinde mâna și ea se apropie imediat de ea și începe să cante ușor, ca și cum ar vrea să spună că încă crede în bunătate. ANECZKA are nevoie foarte mult de o casă liniștită și iubită. Unde niciodată nu va mai simți durerea, frica sau singurătatea.
Citire originală (pl)
Rok urodzenia: 2022 Aneczka trafiła do nas dzięki Straży Miejskiej. Została znaleziona przy drodze w tragicznym stanie — nieruchoma, przerażona i obolała. Wszystko wskazywało na to, że została potrącona przez samochód i pozostawiona sama sobie. Diagnoza była druzgocąca: połamana miednica, złamany ogon i poważnie uszkodzony pęcherz. Uderzenie było tak silne, że Aneczka do dziś nie potrafi samodzielnie oddawać moczu i musi być manualnie odsikiwana. Każdy dzień był walką o jej komfort, o najmniejszą poprawę, o nadzieję, że jeszcze kiedyś będzie mogła żyć bez bólu. Przez pierwsze dni niemal się nie ruszała. Leżała cicho, jakby straciła już siłę, by walczyć. A jednak z tygodnia na tydzień zaczęła powoli wracać do życia. Dziś porusza się już samodzielnie, choć nadal bardzo chwiejnie. Jej miednica wciąż potrzebuje czasu, by całkowicie się zrosnąć. Każdy krok kosztuje ją ogromny wysiłek. Najbardziej porusza jednak to, że mimo całego cierpienia, którego doświadczyła z rąk człowieka i losu, Aneczka nie straciła zaufania. Jest niezwykle łagodna i spragniona bliskości. Wystarczy wyciągnąć rękę, a ona od razu wtula się w dłoń i zaczyna cicho mruczeć, jakby chciała powiedzieć, że nadal wierzy w dobro. Aneczka bardzo potrzebuje spokojnego, pełnego miłości domu. Takiego, w którym już nigdy nie zazna bólu, strachu i samotności.
Listat acum 3 luni
