Adoptă Pimpero
Masculin · Vârstnic · 12 ani
Pimpero a pierdut casa și deși nu înțelege deciziile oamenilor, una lucruri știe perfect, cât de mult are nevoie de o persoană. A fost lăsat la adăpostul pentru animale deoarece nimeni nu s-a întors după el. Tot ce i-a rămas este numele lui. Nu știm de ce. E foarte greu de înțeles când îl întâlnești pe Pimpero chiar și pentru un moment. Pentru că este unul dintre acei câini care pătrund cu blândețe în inimă... și rămân acolo. Este foarte delicat și sensibil. Încă se zbate puțin din emoție, mai ales în plimbări. Atunci ar prefera să meargă chiar lângă piciorul tău, ca și cum ar avea frică să meargă chiar un pas departe. O dată la o vreme ridică privirea, caută privirea noastră. Ca și cum ar întreba: „Ești acolo? Vii cu mine?” Această conexiune îi dă un sentiment de siguranță pe care-l are nevoie atât de mult acum. Și când revine la cuibăria lui, sare imediat pe genunchii tăi. Îți ține strâns cu micul său trup, ca și cum ar vrea să uite pentru o clipă că există bare în jurul lui. Pimpero nu are nevoie de mult. Un colț cald. Plimbări liniștite. Și o persoană alături de care poate merge aproape, fără teamă. Este un câine frumos, blând și bătrân. Unul care iubește cu tot sufletul și cu adevărat merită să simtă ce înseamnă să aibă un casă. Poate cineva va privi în ochii lui și va spune: „Venise Pimpero, ești deja acasă.”
Citire originală (pl)
Pimpero stracił dom i choć nie rozumie ludzkich decyzji, jedno wciąż rozumie doskonale, jak bardzo potrzebny jest mu człowiek. Został w schronisku, bo nikt po niego nie wrócił. Pozostało mu tylko imię. Nie wiemy dlaczego. Naprawdę trudno to zrozumieć, gdy pozna się Pimpero choć przez chwilę. Bo to jeden z tych psiaków, które wchodzą do serca cichutko… i już tam zostają. Jest bardzo delikatny, wrażliwy. Wciąż trochę drży z emocji, zwłaszcza na spacerze. Wtedy najchętniej idzie tuż przy nodze, jakby bał się oddalić choć na krok. Co chwilę spogląda w górę, szuka naszego wzroku. Jakby pytał: „Jesteś? Idziesz ze mną?”. Ten kontakt daje mu poczucie bezpieczeństwa, którego tak bardzo teraz potrzebuje. A kiedy wraca do boksu, od razu wskakuje na kolana. Przytula się całym swoim malutkim ciałkiem, jakby chciał na chwilę zapomnieć, że wokół są kraty. Pimpero nie potrzebuje wiele. Ciepłego kąta. Spokojnych spacerów. I człowieka, przy którym będzie mógł iść blisko, bez strachu. To przecudny, łagodny, starszy psiak. Taki, który kocha całym sercem i naprawdę zasługuje, żeby jeszcze poczuć, czym jest dom. Może ktoś spojrzy w jego oczy i powie: „Chodź Pimpero, już jesteś u siebie.”
Listat acum 4 luni
