Adoptă Profesor Pomrukiewicz
Rasă mixtă · Masculin
Profesor Pomrukiewicz este un pisică cu o privire înțeleaptă. Majoritatea pisicilor care vin la adăpostul nostru Ekostraże sunt animale sălbatice care au fost bolnave, dar și cele care au avut stăpâni și s-au încurcat în diferite accidente. Lovit de mașină, găsit pe marginea drumului, adesea de oameni care doreau să ajute, dar nu aveau resursele pentru tratament. Este rar ca o astfel de pisică să revină acasă. Tratamentul este scump, iar oamenii nu pot să-și salveze animalul. Profesor Pomrukiewicz a venit la noi din întâmplare, în timpul unei intervenții legate de câini. Nu a fost eroarea principală a raportului. Tăcut, inexistent, legat cu un coșuleț și o frânghie, într-un apartament unde în loc de nisip în lăptăria lui erau ziare vechi. Aerul mirosea a neglijență, iar în ochii lui se vedea tristețe și resemnare. Pe gât avea o urmă de la un coșuleț care nu se vindecase complet, dar pe care l-a purtat prea mult, ca și cum ar fi făcut parte din el. A fost sterilizat, fără păr, murdar și subnutrit. Ușile lui mai necesită tratament – deja al doilea ciclu pe care îl desfășurăm. Dar în ciuda tuturor acestora... Pomrukiewicz ronțăie. Încet și cald. Are în el pace și acea înțelepciune care ne-a făcut să-l numim Profesor Pomrukiewicz. Este sterilizat și vaccinat. Starea FIV a acestei pisici este valabilă – consultați adăpostul pentru detalii.
Citire originală (pl)
Profesor Pomrukiewicz to kot o mądrym spojrzeniu. Większość kotów, które trafiają do naszego azylu Ekostraży, to zwierzęta wolnożyjące, które dopadła choroba, ale też takie właścicielskie wychodzące, po różnych wypadkach. Potrącone przez samochód, znalezione gdzieś na poboczu, często przez ludzi, którzy chcieli pomóc, ale nie byli w stanie sfinansować leczenia. Rzadko kiedy taki kot wraca do swojego domu. Leczenie jest drogie, a ludzi nie stać na ratowanie swojego pupila. Profesor Pomrukiewicz trafił do nas zupełnie przypadkiem, podczas interwencji dotyczącej psów. Nie był głównym „bohaterem” zgłoszenia. Cichy, niewidoczny, uwiązany na obroży i sznurku, w mieszkaniu, gdzie zamiast żwirku w kuwecie leżały stare gazety. W powietrzu czuć było zapach zaniedbania, w jego oczach smutek i rezygnację. Na szyi miał ślad po obroży, nie wrośniętej, ale takiej, którą nosił zbyt długo, jakby była częścią jego ciała. Był zarobaczony, wyłysiały, brudny, wychudzony. Jego uszy do dziś wymagają leczenia – to już drugi cykl, który prowadzimy. Ale mimo tego wszystkiego… Pomrukiewicz mruczy. Delikatnie i ciepło. Ma w sobie spokój i tę mądrość, która sprawia, że nazwaliśmy go właśnie Profesorem Pomrukiewiczem. Jest wykastrowany i zaszczepiony. Testy fiv/felv ujemne
Listat acum 3 luni
