Adoptă ALI FELICI
Rasă mixtă · Masculin · Adult · 4 ani
Numele meu este Guendalina și am devenit liderul prietenilor mei Germana și Romana după ce partenerul nostru a fost ucis cumplit cu o lovitură violentă doar pentru că voia să ne îngrijească, să ne apere. Am trăit împreună și fericiti timp de aproximativ 4 ani într-o casă din care am plecat prietenul nostru biped. Ea ne iubea, ne vorbea și ne hrănea. Unui zi oameni pe care nu-i cunoșteam au venit la noi, ne-au speriat, ne-au făcut amenințători, și probabil de aceea partenerul nostru a fost pedepsit. Așa am rămas trei, cu un viitor incert privitor cine va avea grijă de noi, după toate suntem doar gâște. Am trăit puțin fără referințe și adăpost până când niște oameni buni dintr-o Asociație (Lida Cirie’ Valli di Lanzo) au venit să ne ia, ne-au pus într-un mare cuib și ne-au dus departe. Desigur eram speriați deoarece unde ne-au dus, am auzit țipetele altor gâște ca noi, ne-am întrebat unde am ajuns, dar brusc s-a deschis cuibul și după un moment de confuzie am realizat că erau alături de noi oamenii noștri, precum și rațe și alături de ele un lac, multă iarbă și copaci... părea un loc plăcut unde am putea trăi. Da, este un loc plăcut, suntem liniștiți, nimeni nu ne va răni, avem spațiu și mâncare până la suflet, un adăpost protejat pentru noapte, dar mai ales noi prieteni cu care să zburăm ALI FELICI. Numele meu este Guendalina și pot relaxa, deoarece știu că prietenii mei vechi sunt siguri. Noua noastră prietenă bipedă care este voluntară din Asociația Lida Ciriè este prietenoasă, am căutat un atingere liniștitoare și… am găsit-o. Uneori povești, cum ar fi probabil povestea obișnuită a trei gâște pierdute, au un final fericit.
Citire originală (it)
Il mio nome è Guendalina e sono diventata la guida delle mie compagne Germana e Romana dopo che il nostro compagno di vita è stato miseramente ucciso con un violento calcio per il solo fatto che voleva prendersi cura di noi, voleva proteggerci. Abbiamo vissuto insieme e felici per circa 4 anni in una casa dalla quale ad un certo punto è andata via la nostra amica a due zampe. Lei ci voleva bene, ci parlava e ci nutriva. Un giorno è arrivata della gente che non avevamo mai visto prima che ci ha spaventati, reso minacciosi ed è forse per questo che il nostro maschio è stato punito. Così siamo rimaste in tre con un destino incerto su chi avrebbe potuto prendersi cura di noi, del resto siamo solo delle oche. Abbiamo vissuto un po’ senza riferimenti e senza riparo fino al giorno in cui delle brave persone di un Associazione (Lida Cirie’ Valli di Lanzo) sono venute a prenderci, messe in una grande gabbia e portate via lontano. Ovviamente eravamo spaventate perché dove siamo state portate sentivamo le grida di altre oche come noi, ci chiedevamo dove eravamo mai finite, ma ad un tratto la gabbia si è aperta e dopo un momento di smarrimento ci siamo rese conto che si c’ erano delle nostre simili ed anche delle anatre e con loro un laghetto e tanta erba ed alberi… sembrava un bel posto dove poter vivere. Si, è un bel posto, siamo tranquille nessuno ci farà del male, abbiamo spazio e cibo a volontà, un riparo protetto per la notte, ma soprattutto nuove amiche con le quali sbattere le ali felici. Mi chiamo Guendalina e posso rilassarmi perché qui so che anche le mie due vecchie compagne sono al sicuro. La mia nuova amica a due zampe che è una volontaria dell’Associazione Lida Ciriè è simpatica, ho cercato da lei una carezza rassicurante e… l’ho trovata. A volte le storie, come forse quella banale di 3 oche allo sbando hanno un lieto fine.
Listat acum 3 luni
