Adoptă Włodzimierz
Rasă mixtă · Masculin
Włodzimierz este un caine mic ale cărui poveste nu este nici ea prea ușoară. A venit la noi cu o mare povară de frică și un sentiment de amenințare – la început a încercat să-și sperie, chiar să atace, astfel încât nimeni să nu se apropie de el. Orice contact cu un om era ceva imposibil pentru el. Astăzi putem spune că a făcut un mare pas înainte. Włodzimierz a început să își permită să fie atins și mângâiat – și aceasta este cu adevărat o reușită mare pentru el. Momentul în care un câine care nu demult reacționa cu frică și agresivitate începe să facă încredere suficient de mult pentru a simți căldura și delicateza mâinii unui om este inestimabil. Mai are mult pe drum. Włodzimierz are foarte multă teamă de lejera – pentru moment nu este capabil să meargă cu ea și orice încercare de a-i pune-o este o sursă de mare stres pentru el. La fel de dificile pentru el sunt ieșirile în curte – spații noi și sunete necunoscute îl fac să aibă frică. În ciuda acestor dificultăți, cel mai important lucru este că Włodzimierz se deschide treptat spre oameni. A înțeles că atingerea nu trebuie să însemne pericol, iar prezența unui om poate aduce confort, nu frică. Aceasta este o etapă importantă în socializarea lui. Mai are un drum lung atât pentru noi, cât și pentru el, dar primele succesuri arată că merită să luptăm pentru viitorul lui. Włodzimierz are nevoie de un mediu calm și răbdător, unde nimeni nu va încerca să-l grăbească, iar orice progres – chiar și cel mai mic – va fi o cauză de mândrie.
Citire originală (pl)
Włodzimierz to piesek, którego historia również nie należy do łatwych. Trafił do nas z ogromnym bagażem lęku i poczuciem zagrożenia – na początku próbował odstraszać, a nawet atakować, by nikt nie mógł się do niego zbliżyć. Każdy kontakt z człowiekiem był dla niego czymś nie do wyobrażenia. Dziś możemy powiedzieć, że zrobił ogromny krok naprzód. Włodzimierz zaczął pozwalać się dotykać i głaskać – a to dla niego naprawdę wielki sukces. Ten moment, gdy pies, który jeszcze niedawno reagował strachem i agresją, zaczyna ufać na tyle, by poczuć pod ręką ciepło i delikatność człowieka, jest bezcenny. Wciąż jednak wiele przed nim. Włodzimierz bardzo boi się smyczy – na ten moment nie potrafi jeszcze na niej chodzić i każda próba jej założenia jest dla niego źródłem ogromnego stresu. Równie trudne są dla niego wyjścia na wybieg – nowe przestrzenie i nieznane dźwięki budzą w nim lęk. Mimo tych trudności, najważniejsze jest to, że Włodzimierz zaczyna powoli otwierać się na człowieka. Zrozumiał, że dotyk nie musi oznaczać zagrożenia, a obecność człowieka może przynieść ukojenie, a nie strach. To milowy krok w jego socjalizacji. Przed nami i przed nim jeszcze długa droga, ale pierwsze sukcesy pokazują, że warto walczyć o jego przyszłość. Włodzimierz potrzebuje spokojnego, cierpliwego domu, w którym nikt nie będzie go popędzał, a każdy postęp – nawet najmniejszy – będzie powodem do dumy.
Cont gratuit — 10 contacte incluse
Listat luna trecută
