Adoptă Cani al traino
Rasă mixtă · Necunoscut · Pui · 4 luni
Investigația Apaca privind lumea sporturilor caninului continuă cu anumite discipline care pot fi necunoscute pentru neexperimentați. În comparație cu agility-ul sau obedința, probabil mai puțini oameni au auzit de bikejoring, skijoring, scootering, canicross, dog trekking sau sleddog. Acestea sunt toate activități care implică exerciții fizice împreună cu un câine care urmează. Antrenamentul se realizează de către persoană împreună cu animalul, într-un alergăt produs prin diferite metode. Bikejoring folosește un mountain bike, pe care antrenorul merge pe piste urmând ritmul câinelui său, care merge înainte, atașat de bicicletă. Skijoring și scootering sunt variante ale bikejoringului, unde skiurile sau un anumit scooter potrivit pentru scop sunt folosite în locul unui mountain bike. În canicross, antrenorul alerge pe jos, legat de câine printr-o centură, coardă și harnac. Versiunea mai lentă a canicross-ului, practicată pe piste montane, este dog trekking. Câinele primește un antrenament specific, care îl învață cum să se miște corect în fața stăpânului său: de exemplu, tragerea unei greutăți potrivite situației și caracteristicilor animalelor, dar totuși un obiect greoi pe care câinele trebuie să-l învețe să poarte, urmând comenziile instructorului. Odată ce această comportare este învățată, greutatea va deveni stăpânul. Câinele ales pentru acest tip de gestionare nu trebuie să fie prea mic sau un pui. În acest caz, la fel ca și în alte cazuri, legătura dintre cei doi trebuie să fie armonioasă și profundă, managementul alergăturii colaborative echilibrat și respectuos, punând întâi binele câinelui. Poate că o discuție separată este necesară pentru sleddog. Astăzi, acesta a devenit și el o disciplină sportivă pentru câini, dar originea sa este veche, dându-se înapoi la timpul în care populațiile din nord au folosit sanie trasă de căței ca singurul mijloc posibil de a traversa vasta teritorii înzăpezite și ghețoase ale regiunilor lor. În acea vreme, încrederea în forța câinilor era necesară pentru supraviețuire, pentru a ajunge la zone populate și pentru a asigura transportul hranei și medicamentelor. După povestea făcută de fapta celebrului Balto și al companioanelor sale canine și umane, care, în 1925, prin intermediul unui relai de sanie trasă de câini, a reușit să aducă antitoxinul necesar pentru a lupta împotriva difteriei într-un oraș alpin izolat, altfel inaccesibil. O poveste din trecut care ne poate ajuta să ne amintim o altă aspect non-competitiv al cooperării dintre câini și oameni.
Citire originală (it)
L’indagine di Apaca sul mondo degli sport cinofili continua con alcune discipline che forse risulteranno sconosciute ai non addetti ai lavori. Diversamente dall’agility dog o dall’obedience, infatti, probabilmente molte meno persone avranno sentito parlare di bikejoring, skijoring, scootering, canicross, dog trekking o sleddog. Sono tutte attività che prevedono di fare esercizio fisico insieme a un can al traino. L’allenamento viene svolto dall’uomo insieme all’animale, impegnati in una corsa prodotta da svariati mezzi. Il bikejoring si avvale della mountain bike, in sella alla quale il conduttore si avventura su percorsi e tracciati seguendo il ritmo del proprio cane, che trotta davanti a lui, legato alla bicicletta. Lo skijoring e lo scootering sono varianti del bikejorng, dove vengono utilizzati gli sci oppure un monopattino, specifico e adatto allo scopo, al posto della mountain bike. Nel canicross invece il conduttore corre a piedi assicurato al cane attraverso cintura, guinzaglio e pettorina. La versione lenta del canicross, praticata sui sentieri di montagna, è invece il dog trekking. Il cane riceve una determinata preparazione che gli insegna come muoversi correttamente davanti al padrone: per esempio tirando un peso, adeguato alla situazione e alle particolarità dell’animale, ma che è pur sempre un oggetto ingombrante che il cane deve imparare a trasportare seguendo i comandi dell’istruttore. Una volta assimilato il comportamento, il peso diventerà il padrone stesso. Il cane scelto per questo tipo di conduzione, va da sé, non potrà essere di taglia troppo piccola oppure un cucciolo. Vero è che, anche in questo caso, l’affiatamento fra i due deve essere armonioso e profondo, la gestione della corsa collaborativa e bilanciata per rispettare e mettere al primo posto il benessere del cane. Un discorso a parte merita forse lo sleddog. Oggi anch’esso è diventato una disciplina sportiva cinofila ma le sue origini sono antiche, risalgono ai tempi in cui le popolazioni nordiche utilizzavano slitte tirate da mute di husky come unico veicolo possibile per attraversare le immense distese ghiacciate e innevate dei loro territori. In quel caso avvalersi della forza dei cani era necessario alla sopravvivenza, per raggiungere i luoghi abitati e garantire il trasporto di cibo e medicinali. Come racconta l’impresa del celebre Balto e dei suoi compagni canini e umani, che nel 1925, grazie a una staffetta di slitte tirate dai cani, riuscirono a portare l’antitossina necessaria a combattere la difterite in una cittadina dell’Alaska altrimenti irraggiungibile. Una vicenda che appartiene al passato ma che può aiutarci a ricordare un altro aspetto, non agonistico, della cooperazione fra cani e uomini.
Listat acum 4 luni
