Adoptă Mobility dog, uno svago per migliorarsi
Rasă mixtă · Necunoscut · Vârstnic · 22 ani
Câteva luni în urmă, s-a discutat despre lumea variată a sporturilor canin, accentuând în special competiția și pregătirea psihofizică a câinilor. Cu toate acestea, există și activități care au puțin de-a face cu cursele și confruntările sportive, orientate spre o experiență cognitivă și motrică mai limitată în spațiul privat dintre animal și stăpânul său. Una dintre acestea este sigur călătoriul canin, o disciplină non competitivă care a apărut în Elveția în anii 1990, care implică fața unor obstacole care testează abilitățile motorii și cognitive ale câinelui și relația dintre câine și antrenor. Ca și alte activități, călătoriul canin are ca scop dezvoltarea abilităților mentale și sprijinirea procesului educațional prin mișcarea corporală și percepțiile sale, angajate în rezolvarea diferitelor „probleme”. Deosebirea între călătoriul canin și evenimentele sportive constă precis în lipsa spiritului sportiv în atingerea obiectivelor stabilite: jocul călătoriului canin se desfășoară esențial între câine și stăpânul său sau public în adunări și evenimente care nu implică provocări. Călătoriul canin a ajuns în Italia în 2004, datorită instructorului comportamentist al câinilor Luca Spennacchio, care, așa cum își povestește pe blog, a reinterpretat disciplina într-un mod cognitiv și zooantropologic. Într-adevăr, Spennacchio crede că această activitate poate produce rezultate bune în îmbunătățirea relației om-câine, cu pui de câini în faza de creștere și explorare a lumii din jur și, de asemenea, cu toți câinii care ajung să trăiască într-un adăpost pentru animale sau un adăpost pentru câini. Acest aspect este printre cele mai interesante pentru cei care lucrează aproape cu câini traumatizați și frecvent „dificili” din adăposturi și căldări, deoarece călătoriul canin poate deveni un sprijin suplimentar și valoros în îmbunătățirea condiției psihice și fizice a locatarilor, crescând voia lor de socializare și cooperare, în același timp și șansele de a găsi o familie. În acest sens, călătoriul canin devine un instrument educațional, capabil să consolideze diferite inclinații și abilități ale unui câine, iar dacă este realizat regulat și cu răbdare, poate produce rezultate pozitive chiar și la câini speriați, agresivi, în vârstă și descurajati, frecvent văzuți în spatele grilajelor unei cătușe. Există multe resurse pe care le poate reînvie călătoriul canin în ei: dexteritate, abilități de comunicare, autocontrol, echilibru, concentrație, auto-percepție... fără a uita că obiectivul pe care nici o disciplină de recunoaștere nu poate niciodată adevărat să-l părăsească este restaurarea încrederii sparte a câinilor din adăpost față de oameni. De aceea, în primăvară Apaca intenționează să instaleze un curs de călătoriul canin într-o zonă de exerciții din adăpostul pentru animale: oricine dorește poate contribui la achiziționarea echipamentului donând chiar o sumă mică.
Citire originală (it)
Alcuni mesi fa si è parlato del variegato mondo degli sport cinofili, ponendo l’accento soprattutto sull’agonismo e sulla preparazione psicofisica dei cani. Esistono però anche attività che poco hanno a che vedere con le gare e il confronto atletico, orientate a un’esperienza cognitiva e di movimento maggiormente racchiuse nello spazio privato fra l’animale e il suo proprietario. Una di queste è certamente la mobility dog, disciplina non competitiva nata in Svizzera negli anni ’90, che prevede di affrontare una serie di ostacoli che mettono alla prova le capacità motorie e cognitive del cane e la relazione fra quest’ultimo e il suo conduttore. Come molte altre attività, anche la mobility dog mira a sviluppare le abilità mentali e a sostenere il processo educativo attraverso il movimento del corpo e le sue percezioni, impegnati nella soluzione di diversi “problemi”. La differenza fra la mobility dog e gli incontri sportivi, però, è appunto la mancanza di spirito agonistico nel raggiungimento degli scopi prefissati: il gioco della mobility dog si svolge essenzialmente fra il cane e il suo conduttore oppure pubblicamente in raduni e manifestazioni che non prevedono sfide. La mobility dog è giunta in Italia nel 2004, grazie all’istruttore cinofilo Luca Spennacchio che, come racconta lui stesso nel suo blog, ha rivisto in chiave cognitiva e zooantropologica la disciplina. Spennacchio, infatti, ritiene che questa attività possa dare buoni frutti nel miglioramento del rapporto uomo- cane, con i cuccioli in fase di crescita e di esplorazione del mondo circostante e anche con tutti i cani finiti a vivere in un rifugio o in un canile. Questo aspetto è tra i più interessanti per chi opera a stretto contatto con i cani traumatizzati e spesso “difficili” dei rifugi e dei canili, in quanto la mobility dog può diventare un ulteriore e prezioso aiuto nel miglioramento psichico e fisico degli ospiti, aumentando la disposizione alla socialità e alla cooperazione e insieme anche le possibilità di trovare una famiglia. In questo senso, la mobility dog diventa uno strumento educativo, in grado di rafforzare diverse inclinazioni e attitudini di un cane e, se svolto con regolarità e pazienza, di dare risultati positivi anche in quei cani impauriti, aggressivi, anziani e demotivati che spesso si vedono dietro le sbarre di un box. Sono molte le risorse che la mobility dog può aiutare a riaccendere anche in loro: destrezza, capacità di comunicazione, autocontrollo, equilibrio, concentrazione, autopercezione… senza dimenticare che il traguardo cui nessuna disciplina riabilitativa può mai davvero rinunciare è restituire ai cani dei rifugi la fiducia spezzata negli esseri umani. Ecco perchè in primavera Apaca intende installare un percorso di mobility dog in una delle aree di sgambamento del rifugio: chi volesse può contribuire all'acquisto delle attrezzature donando anche una piccola somma .
Listat acum 4 luni
