Adoptă Il cane in braccio
Rasă mixtă · Necunoscut · Pui · 4 luni
Puii și câinii mici adesea ajung în brațele companioanelor umane. Motivele sunt întotdeauna aceleași: "dorința" de a-i îmbrățișa sau "dorința" de a-i proteja, care în ambele cazuri manifestă epimeles, adică plăcerea de a îngriji un ființă care pare să ceară protecție sau ajutor. Dar această "dorință" a omului corespunde corect etograma câinelui? Nu pare să fie așa, mai ales pentru că ființa purtată nu face parte din comportamente intraspecifice (cu excepția celor mai timpurii săptămâni, atunci când un pui poate fi ridicat de gura mamei) la fel cum o îmbrățișare este o acțiune tipic umană, nu canină. În plus, dacă pare că câinele cere să fie ridicat, este foarte probabil ca acesta să fie un obicei implementat de om sau chiar un comportament care ar putea ascunde un problemă la câine care ar trebui abordată, nu încurajată. Mai mult, "dorința" de a proteja puiul sau câinele - poate într-o zonă sigură sau când vine alt câine - ridicându-l de pe jos și ținându-l în brațe poate declanșa motivația predatoare a câinilor din care credeai că îi salvezi: ridicarea câinelui în sus echivalează cu escape-ul ceea ce va părea clar pradă. Și ținerea câinelui pe braț în timpul unei plimbări? Nu are sens, deoarece împiedică câinele să exploreze mediul, să culeagă informații, să memoreze mirosurile, să identifice pericolele și să distingă urme olfactive diferite. Desigur, complet diferită este acțiunea câinelui care decide să se așeze pe genunchiul tău când ești așezat: în acest caz, câinele arată o dorință de contact care trebuie încurajată (nu refuzată) și promovată (poate prin a te așeza pe podea lângă el) și care simultan ne permite să ne satisfacem "dorința" de a-l avea "în brațele noastre" într-un mod etologic corect.
Citire originală (it)
Cuccioli e cani di piccola taglia finiscono spesso in braccio ai loro compagni umani. I motivi sono sempre gli stessi: “desiderio” di coccolarlo o “desiderio” di proteggerlo, che in entrambe le fattispecie concretizzano l’epimelesi, ossia il piacere di prendersi cura di un essere che sembra chiedere protezione o aiuto. Ma questo “desiderio” dell’umano si rapporta correttamente all’etogramma del cane? Sembra proprio di no, anzitutto perché l’essere trasportato non fa parte dei comportamenti intraspecifici (se non nelle primissime settimane quando il cucciolo può essere sollevato con la bocca dalla madre) esattamente come l’abbraccio, che è un’azione tipicamente umana e non canina. Se, poi, può sembrare che sia il cane a chiedere di essere preso in braccio è molto probabile che si tratti di un'abitudine implementata dall’umano o, addirittura, di un comportamento che potrebbe nascondere un disagio del cane che andrebbe risolto e non assecondato. Non solo, ma il “desiderio” di mettere in sicurezza il cucciolo o il cane – magari in un'area sgambo o all'approssimarsi di un cane libero – sollevandolo da terra e tenendolo in braccio può attivare la motivazione predatoria dei cani dai quali si pensava di sottrarlo: sollevare il cane verso l’alto equivale, infatti, alla fuga di quella che a tutti gli effetti sembrerà essere una preda. E la passeggiata in braccio all’umano? Non ha alcun senso, dato che impedisce al cane di esplorare l’ambiente, acquisendo informazioni, memorizzando odori, individuando pericoli, riconoscendo e distinguendo le differenti tracce olfattive. Ovviamente, del tutto differente è l’azione del cane che decide di sedersi in braccio quando si è seduti: in questo caso, il cane manifesta un desiderio di contatto che va assecondato (non respingendolo) e favorito (magari sedendosi a terra accanto a lui) e che, contemporaneamente, ci permette di concretizzare nel modo etologicamente corretto il nostro “desiderio” di averlo “in braccio”.
Listat acum 4 luni
