Adoptă Il prezzo di vivere più a lungo
Rasă mixtă · Necunoscut · Adult · 8 ani
Un elixir pentru o viață lungă pentru câini. În secolul trecut, scriitoarea americană Agnes Sligh Turnbull a exprimat cu claritate regretul multor oameni că „viața câinilor este prea scurtă”. Apoi științele veterinare și etologice au înregistrat o dezvoltare excepțională și lucrurile s-au îmbunătățit, dar o longevitate scăzută rămâne pentru câini ca „cea mai reală greșeală”. Totuși, elixirul pentru o viață lungă ar putea avea un nume: Igf-1, hormonul care o echipă dintr-o companie biotehnologică americană studiază și experimentează pentru a stabili corelația între nivelurile sale în circulație și longevitatea câinilor. Obiectivul (evident cu valoare economică) este de a extinde viața câinilor mari și gigantici, care au o speranță de viață de aproximativ 8 ani, dar și de a crește aceasta pentru câinii de dimensiuni medii care trăiesc în medie cam 15 ani. Pentru câinii mici, genetica lor se ocupă deja de acest lucru, deoarece hormonul Igf-1 este prezent la niveluri joase, ceea ce îi face să atingă sau chiar să depășească 20 de ani. Prin urmare, cercetarea vizează crearea unui medicament capabil să reducă nivelurile de Igf-1 atât la câinii mari, cât și la cei bătrâni, iar compania americană se așteaptă la apariția medicamentului pe piață în 2025. Igf-1 (sau somatomedin) este un factor puternic de creștere celulară și face parte dintr-un grup de hormoni (peptide) care sunt în centrul studiilor și dezbaterelor privind efectul lor, încă nu complet clarificat, asupra vieții mamiferelor: pentru oameni, se discută în referință la multe boli ale organelor și boli neurodegenerative (cum ar fi SLM, spre exemplu), dar și pur și simplu pentru a lua o poziție pentru sau împotriva consumului de lapte și produse lactate, alimente în care factorul de creștere similar insulinei (IGF-1) se află printre hormonii prezenți care pot susține învechirea sau cauza cancerul. Prin urmare, în cazul cercetării privind creșterea longevității câinilor, este posibil ca printre principalele probleme nu doar prețul acestui medicament - un factor care pare să fie principalul obstacol în utilizarea terapeutică în medicina umană - ci și probleme etice și culturale care trebuie abordate și rezolvate, cum ar fi cele legate de costurile/beneficiile unei vieți prelungite pentru câine și nu doar pentru omul individual. În momentul de față, deci singurul lucru care trebuie cu adevărat să gândești și să reflectezi este angajamentul față de câinele tău (sau pisica, sau fennecul sau iepurele) pentru a îmbunătăți calitatea existenței garantată de o genetica care ar putea totuși fi compromisă de contextul în care trăiește (alimentație, îngrijire, bunăstarea fizică și mentală): un angajament care trebuie împlinit nu doar atunci când este tânăr, puternic și frumos, ci toată perioada în care este prezent în viața noastră, până la moarte.
Citire originală (it)
Un elisir di lunga vita per i cani Nel secolo scorso, la scrittrice americana Agnes Sligh Turnbull aveva ben espresso il rammarico di tanti umani sul fatto che “la vita dei cani è troppo breve”. Poi le scienze veterinarie ed etologiche hanno registrato uno sviluppo eccezionale e le cose sono migliorate, ma la bassa longevità è rimasta per i cani ancora “la loro unica, vera colpa”. Ma l'elisir di lunga vita potrebbe avere un nome: Igf-1, ossia l’ormone che un’equipe di una società biotecnologica statunitense sta studiando e sperimentando per stabilire la correlazione tra i suoi livelli in circolazione e la longevità dei cani. L’obiettivo (ovviamente con valenza economica) è di prolungare la vita soprattutto ai cani di taglia grande e gigante, che hanno aspettative di vita intorno agli 8 anni, ma anche di aumentare quella dei cani di taglia media che mediamente vivono più o meno 15 anni. Per i piccoli, invece, ci pensa già la loro genetica, che fa sì che l’ormone Igf-1 sia presente a livelli bassi, col risultato di far loro raggiungere e superare anche i 20 anni di vita. La ricerca punta, dunque, a creare un farmaco in grado di ridurre i livelli di Igf-1 sia nei cani di taglia grande, sia in quelli anziani e la società statunitense prevede l’arrivo del farmaco sul mercato nel 2025. L’Igf-1 (o somatomedina) è un potente fattore di crescita cellulare e fa parte di quel gruppo di ormoni (peptidi) che sono al centro di studi e dibattiti per il loro effetto, non ancora del tutto chiarito, sulla vita dei mammiferi: per l’uomo se ne parla con riferimento a molte malattie degli organi e a quelle neurodegenerative (come la SLA ad esempio), ma anche semplicemente per schierarsi a favore o contro il consumo di latte e latticini, alimenti in cui il fattore di crescita insulino-simile (IGF-1) è tra gli ormoni presenti in grado di sostenere l'invecchiamento ovvero di provocare il cancro. Dunque, anche nel caso della ricerca sull’aumento della longevità dei cani, è probabile che tra i problemi principali non ci sarà solo il prezzo di questo farmaco – fattore che sembra essere l’ostacolo principale nell’uso terapeutico in ambito umano – ma anche questioni di tipo etico e culturale che andranno affrontate e risolte, come, ad esempio, quella relativa ai costi/benefici della vita prolungata per il cane e non soltanto per l'umano di turno. Al momento, quindi, l’unica cosa a cui davvero pensare e su cui davvero riflettere è di impegnarsi col proprio cane (o gatto, o furetto o coniglio) a migliorare la qualità dell' esistenza a lui garantita da una genetica che potrebbe però essere compromessa dal contesto in cui vive (alimenti, cure, benessere fisico e mentale): un impegno che va assolto non solo quando è giovane, forte e bello, ma per tutto il tempo della sua presenza nella nostra vita, ossia finchè…morte non ci separi.
Listat acum 5 luni
