Adoptă Knabbel
Pomeranian · Masculin · Tinere · 3 ani
O doamnă în vârstă de peste 80 de ani a primit doi câini frumoși de la copiii ei de Crăciun în urmă cu câțiva ani. A fost un gest frumos, dar nu foarte înțelept. Ce se întâmplă dacă se întâmplă ceva cu proprietara lor? Nimic nu era un problemă, până când a venit momentul și mama a căzut bolnavă și a cedat acestor temperaturi sufocante. Niciunul dintre copii nu a vrut câinii. Odată cele mai iubite posesiuni ale mamei lor, dar acum nu mai sunt de niciun folos. Au ajuns la stația de ucidere unde se aflau într-o cușcă sufocantă de căldură, așteptând să-și vadă soarta. Inima proprietarei lor s-ar rupe dacă ar ști că i s-a făcut asta cu cea mai prețioasă posesiune de pe pământ. I-am luat pe acești sărmani creaturi și acum se recuperează încet, dar nu suntem „acasă”. Oamenii și echipa noastră îi răsfăță și încearcă să-i scoată din cochilie, dar niciun câine nu merită să fie în cușcă. Sunt de pe calea cea bună și sunt foarte triști, cu ochii întunecați și doresc să fie ca înainte, cu proprietara lor pe genunchi, împreună în grădină, în mișcare, la tratamente. Knabbel și Babbel pot fi cu siguranță plasați separat, dar de preferință cu un câine stabil și încrezător în sine. Dar îi vedem cel mai bine plecând din refugiu în același timp, fiecare în noua lor casă sigură, astfel încât niciunul dintre ei să nu rămână în urmă.
Citire originală (nl)
Een oud dametje van over de 80 jaar kreeg enkele jaren geleden van haar kinderen twee prachtige hondjes voor kerst. Het was een lief gebaar, maar niet erg verstandig. Wat als er iets zou gebeuren met hun (oude) baasje? Dat was allemaal geen probleem, tot puntje bij paaltje kwam en mama lief plots ziek werd en bezweek onder deze verzengende temperaturen. Geen van de kinderen wilde de hondjes. Ooit het dierbaarste bezit van hun mama, maar nu niet meer van tel. Ze belandden in het dodenstation waar ze in een stikkend hete kooi zaten af te wachten wat hun lot nu zou worden. Hun baasje haar hart zou breken moest ze weten dat dit haar dierbaarste bezit op aarde werd aangedaan. We namen deze sukkeltjes binnen en nu ze bij ons zijn, gaat het stilaan beter, maar we zijn geen “thuis”. Onze mensen en team verwennen hen en proberen hen uit hun schulp te laten komen, maar geen enkele hond verdient het om in een hok te moeten zitten. Ze zijn het padje af en zijn heel triestig, kijken dof uit hun oogjes en wilden dat het weer zoals vroeger was, bij hun baasje op schoot, samen in de tuin, op stap, aan de lekkernijen. Knabbel en Babbel kunnen zeker apart geplaatst worden maar liefst bij een stabiel en zelfzeker hondje. Maar we zien hen wel liefst tegelijkertijd vertrekken uit de refugio, elk naar hun nieuwe veilige haven, zodat er geen van hen moet achterblijven.
Listat acum 4 zile
