Adoptă Pedro (Otto)
Border Collie · Masculin · Tinere · 1 an
Acesta este Otto, în adăpostul pentru animale îl chemau Pedro, dar în familia de îngrijire unde se află acum, îl cheamă Otto de la sfârșitul lunii septembrie. Vom începe de la început, care a fost sfârșitul lunii septembrie 2025 când Otto a fost găsit alături de fratele său Pip. Ei se plimbau singuri pe străzi. Din fericire, au fost prinsi și duși în adăpost. A devenit curând clar că ambii erau complet neobișnuiți cu orice lucru. Nici oameni, nici coliere, nici pietre, nici mâncare dintr-un bol, nici zgomote, și doar trecerea prin ușă înăuntru sau afară era deja prea mult. În timp ce Pip s-a adaptat rapid, s-a lăsat sprijinit de oamenii din adăpost și a învățat lucrurile, Otto a devenit tot mai temerotic față de toate și tot ce i se întâmpla. Din cauza tuturor stimulilor, fețele schimbate constant și socializarea slabă, tensiunea și stresul din corpul lui au crescut, făcându-i tot mai greu să se obișnuiască cu lucrurile și să învețe. La sfârșitul lunii septembrie, a fost mutat într-o familie de îngrijire unde au început cu totul de la zero socializarea lui. A petrecut primele câteva luni într-un spațiu separat cu o cutie conectată la o zonă proprie de grădină pentru a-și adapta trupul, deoarece acest lucru era extrem de necesar. Nu i-au cerut nimic. L-au lasat să fie, l-au lăsat să-și scapă stresul. I-au învățat doar că oamenii nu sunt groaznici, că zgomotele casnice sunt „normale”, iar câinii fac treburile lor afară. În familia de îngrijire unde se află acum, sunt trei alte câini prezenți, iar când s-a simțit mai confortabil, a devenit și mai curios față de ceilalți câini. Treptat, a încetat să aibă teamă de orice zgomot, a încetat să se ascundă în cutie la orice mișcare și a început să se obișnuiască mai mult cu viața în casă. Totuși, a rămas hiperalert, avea un timp lung de recuperare și avea dificultăți în învățare. El rămânea în principal cu „spatele la grădina cu butaie și cutia sunt sigure, tot ceea ce este în afara este foarte excitant.” După discuția cu veterinarul, am început să-i dăm anibidiol de la decembrie și acesta l-a ajutat foarte mult. De când a primit acesta, timpul de recuperare a fost mult mai scurt, iar curiozitatea a învins frica. Când s-a îndrăznit să iasă din butaia sa sigură mai des, a început să-și facă treburile în casă, fiind decis să fie sterilizat. Aceasta a ajutat foarte bine și, de atunci, nu mai face treburile în interior. În perioadele de stres mare sau în timpul schimbărilor mari, încă din când în când are un accident în casă, dar în general este complet antrenat. De la martie, a fost ridicată izolarea, rămânând doar cutia lui, iar el participă complet la rutină. Încă nu este dus afară, deoarece încă îl consideră prea excitant, dar e sigur în grădină. Mai este mult antrenament cu Otto, deoarece, în afară de socializarea de bază în casă, obișnirea cu oamenii și trăirea cu oamenii, precum și antrenamentul pentru a nu face treburile în casă, încă mai are mult de învățat. Acum suntem la un punct în care putem pune un harnas de prevenire a evadării asupra lui fără nicio tensiune, și el îndrăznește să meargă în jurul casei cu coarda, dar tot ceea ce se întâmplă în afara porții încă pare foarte excitant. În prezent, accentul este pe a-l obișnui treptat și la propriul său ritm cu asta, așa că sperăm, în timp, să poată merge la plimbări afară și să învețe că există mult mai mult de văzut și descoperit decât doar tot ceea ce este în casă. A avut, de asemenea, puține limite față de ceilalți câini. A durat un timp și multă ghidare, dar acum înțelege că există limite în contactul cu ceilalți câini și că ceilalți câini nu sunt întotdeauna fericiți de tot. Are mai mult respect față de ceilalți membri ai pachetului și este corectat când depășește linia. Prin urmare, ar putea fi plasat bine într-o casă unde există deja un alt câine stabil și clar. Acest lucru ar putea chiar ajuta la creșterea încrederea lui în antrenamentele exterioare. Otto este un câine adevărat foarte blând și generos. Este dificil pentru el să-și construiască un legământ de încredere, dar odată ce încrede în tine, este adevăratul tău cel mai bun prieten. Preferința lui este spre femei, dar cu puțină răbdare și multe tratamente poate de asemenea să se obișnuiască cu compania masculină. Are o legătură mare cu mama sa de îngrijire și chiar îi face trucuri cu ea. El poate deja să stea, să-și ofere mâna, să se culce, să dea saluturi și săruturi, și îi place să se îmbrace în josul ei pe canapea. Când mama sa de îngrijire vine acasă, sare în jur cu entuziasm, primește multe îmbrățișări și săruturi și vrea să fie magnet peste tot unde este ea. Fortunate, după ce excitația din casă s-a potolit, el se culcă comod pe un pernă. Otto este cu adevărat foarte jucăuș.
Citire originală (nl)
Dit is Otto, in het asiel hebben ze hem Pedro genoemd maar in het gastgezin waar hij zit noemen ze hem al sinds eind September Otto. We beginnen bij het begin en dat is begin September 2025 toen Otto samen met zijn broertje Pip gevonden werd. Ze zwierven met z’n tweetjes over straat. Gelukkig werden ze gevangen en meegenomen naar de opvang. Wat al vrij snel duidelijk werd was dat beide mannen helemaal niets gewend waren. Geen mensen, geen halsbandjes, geen riem, geen eten uit een voerbak, geen geluiden en gewoon door een deur naar binnen of naar buiten was eigenlijk al te veel. Waar Pip zich snel aanpaste, zich liet steunen door de mensen in de opvang en dingen oppikte werd Otto alleen maar banger voor alles en iedereen. Door alle prikkels, de steeds wisselende gezichten en slechte socialisatie liep de spanning en stress in zijn lijf steeds hoger op waardoor hij zich steeds meer afsloot en het ook steeds laster werd om hem aan dingen te kunnen laten wennen en dingen te leren. Eind September is hij naar een gastgezin gegaan waar ze echt vanaf de basis helemaal opnieuw zijn begonnen in zijn socialisatie. Hij heeft de eerste maanden in een afgezette kennel gezeten met een bench die zat aangesloten op een eigen stuk tuin om te kunnen acclimatiseren want dit was hard nodig. Ze hebben niets van hem gevraagd. Hem zichzelf laten zijn, de stress uit zijn lijfje. Hem alleen maar leren dat mensen niet eng zijn, dat huiselijke geluiden “normaal” zijn en dat hondjes over het algemeen buiten hun behoeftes doen. In het gastgezin waar hij verblijft zijn nog 3 andere honden aanwezig en hoe meer hij zich op zijn gemak ging voelen, hoe nieuwsgieriger hij ook werd naar de andere honden. Langzaamaan schrok hij niet meer van elk geluid, dook hij niet meer bij elke beweging angstig zijn bench in en begon hij steeds meer te wennen aan het leven in huis. Toch bleef hij hyperalert, was hij hersteltijd lang en had hij moeite met nieuwe dingen leren. Hij bleef voornamelijk hangen op “de kennel en bench zijn veilig, alles daarbuiten is ontzettend spannend”. In overleg met de dierenarts zijn we sinds december gestart met anibidiol en dit helpt hem echt gigantisch. Sinds hij dit krijgt is zijn hersteltijd veel korter en wint zijn nieuwsgierigheid het van de angst. Toen hij wat vaker uit zijn veilige kenneltje durfde te komen begon hij te markeren in huis en is besloten dat hij geneutraliseerd ging worden. Dit heeft heel erg goed geholpen en sinds dien plast hij niet meer binnen. Hij heeft bij hele hoge stress of bij een grote verandering af en toe nog een ongelukje binnen maar hij is over het grootste deel geheel zindelijk. Sinds Maart is de afzetting afgebroken en staat alleen zijn eigen bench nog op en draait hij volledig mee in het ritme. Hij wordt nog niet uitgelaten want dit vindt hij nog te spannend maar hij is wel tuin-zindelijk. Er wordt nog flink geoefend met Otto want los van de basis-socialisatie in huis, het wennen aan mensen en het leven met mensen en de zindelijkheidstraining is er nog veel waar hij in kan groeien. We zijn ondertussen zo ver dat we zonder spanning een anti-ontsnap tuigje bij hem om kunnen doen en hij aangelijnd in huis rond durft te lopen maar alles wat buiten de poort gebeurd vind hij nog heel erg spannend. Op dit moment ligt daar nu de focus op om hem daar heel langzaam en in zijn eigen tempo aan te laten wennen zodat hij hopelijk over een tijdje lekker mee buiten kan gaan wandelen en hij leert dat er nog veel meer te zien en ontdekken is dan enkel alles binnenshuis. Ook naar andere honden had hij weinig grenzen. Het heeft even geduurd en er is heel wat sturing voor nodig geweest maar hij snapt nu dat er grenzen zijn in het contact met andere honden en dat andere honden niet overal van gediend zijn. Hij heeft meer respect voor de overige roedelleden en laat zich prima corrigeren wanneer hij even over de streep gaat. Hij zou dus prima geplaatst kunnen worden op een plek waar al een andere stabiele, duidelijke hond aanwezig is. Dit zou hem zelfs kunnen helpen met vertrouwen opbouwen tijdens het oefenen buiten. Otto is echt een ontzettend lieve en zachte hond. Hij vind het lastig om een vertrouwensband op te bouwen, maar als hij je vertrouwd dan is hij echt je allerbeste maatje. Zijn voorkeur gaat uit naar vrouwen maar met een beetje geduld en veel lekkers kan hij ook wennen aan mannelijk gezeldschap. Hij heeft een hele goede klik met zijn pleegmama en doet zelfs al trucjes met haar. Hij kan al zitten, pootjes geven, liggen, high five’s en kusjes geven en hij ligt het liefst tegen haar aan geplakt op de bank. Wanneer zijn pleegmama thuis komt springt hij rond uit enthousiasme, wordt er flink geknuffeld en gekust en wil hij het liefst als een soort van magneet overal bij zijn waar ze is. Gelukkig gaat hij, wanneer de opwinding in huis gezakt is, uiteindelijk ook gewoon lekker op een kussen liggen. Otto is echt ontzettend speels. Hij wil niets liever dan met knuffels spelen, deze uit elkaar trekken, ne
Listat luna trecută
